Oameni de poveste | Criticul de artă Doina Păuleanu, despre pictorul Ionel Mătăsăreanu: „A fost un artist al cetății, un om care a iubit marea și Dobrogea“

Publicat de , 29 august 2019, 18:45

Oamenii de poveste ai Constanței sunt scoși la iveală unul câte unul, în cadrul unui proiect derulat de Primăria Municipiului Constanța împreună cu Comunitatea Elenă Elpis și Uniunea Armenilor. Astăzi, aflăm de la criticul de artă Doina Păuleanu lucruri inedite despre pictorul Ionel Mătăsăreanu, într-un interviu realizat de Cecilia Pătrăhău.

Doina Păuleanu: Era un om foarte interesant, un artist care a trăit conform propriului cod de maniere și asta i-a dictat câteva gesturi de originalitate fără seamăn. Una dintre ele fiind aceea că a refuzat orice pensie. Deși avea dreptul să aibă pensie ca dascăl de desen și pensie de la Uniunea Artiștilor Plastici, el a refuzat. Nu voia să aibă de-a face cu statul. Stătea într-o casă neîncălzită și iarna și vă dați seama că la succesul la public pe care l-a avut și la prețul la care ar fi putut să-și vândă lucrările putea să-și asigure un trai comod…

Dar a fost un boem, ca orice pictor…

Doina Păuleanu: Ăsta este artistul, el are alt gen de norme decât oamenii obișnuiți, el creează, lucrează. Îmi spuneau chiar oamenii care trăiau cu el în bloc că efectiv cânta foarte bine la vioară, iar noaptea, când avea câte un puseu de inspirație, cânta din Bach. Era un om original, era un om capabil de gesturi de o generozitate extremă. Își dăruia multe dintre lucrări și o făcea din toată inima. Altădată, când nu avea chef să dea o lucrare, nu o dădea pentru nimic în lume.

Nu era constănțean, din câte știu…

Doina Păuleanu: Era din zona Oraviței, dar a venit la mare din dragoste pentru mare și pentru lumina de aici, pentru că a fost elevul lui Ciucurencu și Ciucurencu, se știe, era un mare colorist.

Ce se întâmplă cu lucrările lui, unde pot fi văzute?

Doina Păuleanu: El a avut o dezordine tot artistico-boemă și cu lucrările și, deși în ultimii ani a mai făcut niște expoziții la muzeu, a avut o lungă perioadă în care nu a expus din rațiuni de el știute. După ce s-a prăpădit, am încercat să iau legătura cu nepoții lui care îl moșteneau să îi rog să organizeze o expoziție…N-au fost de acord și, în cele din urmă, am făcut o mare expoziție retrospectivă acum vreo doi-trei ani și acolo au putut fi văzute și vândute o parte dintre lucrările lui. În rest, ele se află în colecții particulare. Și Muzeul are un număr însemnat de lucrări, dar, din păcate, nici de posteritatea operei nu a avut grijă. A fost un om pe care trebuie să-l iubim chiar și postum, pentru că literalmente a fost o figură, un artist al cetății, un om care a iubit marea și Dobrogea.

Interviu realizat de Cecilia Pătrăhău / Foto – Muzeul de Artă