INTERVIU | Alin Panaite, fotograf: „În momentul în care cineva nu iese bine într-un cadru, în proporție de 90% e vina fotografului“
Publicat de , 16 iulie 2019, 16:28
Într-o lume în care imaginea contează din ce în ce mai mult, rolul fotografilor devine esențial. Cum poți obține cele mai bune cadre în condiții mai puțin prietenoase, cât de importantă este relația dintre fotograf și cel fotografiat și cum te poate ajuta sau încurca un aparat foarte bun, aflăm de la Alin Panaite, profesor de fotografie în Constanța, dintr-un interviu realizat de Larisa Calistru.
Când te-ai apucat de fotografiat, sunt mulți ani de-atunci?
Primul aparat de fotografiat mi l-am cumpărat, cred, în clasa a V-a. Nu am o poveste foarte romanțată, știu că sunt mulți fotografi care povestesc cum lucrau împreună cu părinții, în camera obscură… Știu că am strâns bani, după Sărbătorile de iarnă, la pușculiță, și mi-am cumpărat primul aparat de fotografiat, după care am continuat la modul serios după ce am terminat facultatea. M-am angajat ca fotograf, am făcut niște cursuri de fotografie, și aici, și afară și, ușor-ușor, a devenit un stil de viață. Momentan, oscilez între sudioul foto, școală de fotografie, emisiune de fotografie, asociație de fotografie, deci totul se învârte în jurul fotografiei.
Cum lucrezi cu persoanele care sunt mai timide, mai puțin fotogenice?
Pentru mine e o provocare destul de mare și îmi place foarte mult să lucrez cu genul ăsta de persoane, pentru că ai o satisfacție foarte mare când vine cineva la tine și spune – „Uite, eu nu ies bine în fotografii“, după care se uită pe fotografiile pe care le-ai făcut și spune – „Wow!“. În general, asta le spun și la școală – în momentul în care cineva nu iese bine, în proporție de 90% e vina fotografului. Partea de portret în fotografie mi se pare cea mai dificilă, tocmai prin prisma faptului că, lăsând la o parte aspectele tehnice, care sunt foarte importante, e foarte importantă comunicarea. Un fotograf bun trebuie să fie și un fin psiholog, trebuie să știe să creeze o anumită legătură și, dacă aceasta este creată, reușești să scoți destul de bine la iveală ceea ce trebuie. Într-un portret asta contează foarte mult – să se vadă persoana din spatele măștii. În principiu, orice persoană care este fotografiată își pune o mască pe față – fața de poză, în mod instinctiv, fără să ne dăm seama. Dacă reușești să ajungi dincolo de masca aia poți să spui că e o fotografie foarte reușită! Pentru cei începători, e o foarte mare frică asta, dar, odată ce treci peste bariera asta, cred că ține foarte mult de tine, ca om. Am avut mulți cursanți care excelau în multe domenii de fotografie, dar au spus că nu pot să facă ceea ce fac alții, pentru că nu e stilul lor să intre în sufletul omului și să scoată de acolo ce trebuie…
Cât contează fotograful și cât aparatul?
Fotograful contează în proporție de 95%. Un aparat bun ar trebui să nu te încurce. Depinde foarte mult și de stilul de fotografiat. Cu cât fotografiezi în condiții mai dificile, cu atât te ajută un aparat mai bun. Un aparat foarte bun în mâna cuiva care nu știe să îl folosească e la fel de prost ca orice aparat. A fost o întreagă nebunie pe partea de marketing, sunt foarte multe companii care își marketează agresiv aparatele și foarte mulți care dau mulți bani pe aparate foarte scumpe, dar nu le folosesc la capacitatea lor. În momentul în care vezi la cineva o fotografie foarte bună și cineva întreabă cu ce aparat este făcută îți dai seama că omul ăla nu știe fotografie. Sunt foarte multe cadre bune pe care le poți face și cu un aparat mediu. Sunt alte situații în care anumite caracteristici ale aparatului fac diferența.
Dar de cele mai multe ori important este să știi fotografie, să știi tehnică, astfel încât să folosești aparatul la acei parametri la care a fost făcut.
E importantă relația dintre fotograf și cel fotografiat?
E esențială! Trebuie să existe o chimie, este foarte importantă, pentru că de fapt asta face diferența. Dacă te simți relaxat în fața celui care te fotografiază, poți să dai masca jos și să fii fotografiat așa cum trebuie. De foarte multe ori mă întreabă lumea cum să-și aleagă fotograful. Dincolo de partea tehnică, pentru că foarte mulți oameni nu cunosc prea multe detalii tehnice, văd fotografii care au niște defecte majore, dar care sunt apreciate de clienți. Ce contează foarte mult este să simți. În momentul în care ajungi să vorbești cu cineva și știi că va fi fotograful tău la un eveniment foarte important, pur și simplu simți chimia. Și se întâmplă și în viața de zi cu zi. Fotografilor le recomand să fie ei înșiși. Să nu fie falși. Eu am uneori un stil mai haotic, dar am o ușurință foarte mare în a discuta și în a mă apropia de oameni. Atunci când discut cu ei sunt așa cum sunt în viața de zi cu zi. Și atunci îmi este foarte ușor în ziua nunții!
Cam câți ani sunt de când fotografiezi și cam câte fotografii ai făcut? Te-ai gândit vreodată la asta?
Din 2004 fotografiez la modul serios. Am început și fotografia de film și în continuare fotografiez și pe film și din punct de vedere comercial nu ai cum să faci lucrul ăsta. Nu fotografiez exagerat de mult! Nu fac 10.000 de cadre ca să-mi aleg 100. Sunt destul de pretențios, dar chiar și așa s-au adunat multe sute de mii! Abordez destul de multe genuri, cu școala ieșim la practică și se adună…
Spune-ne un moment amuzant pe care l-ai surprins în fotografie…
Sunt foarte multe momente, din perspectiva celor care sunt fotografiați. Sunt momente pe care ei le consideră amuzante pentru niște persoane care sunt mai introvertite și sunt suprinși într-o ipostază mai…altfel. Anul trecut, de exemplu, am făcut o ședință de fashion. O altă excentricitate este aceea că mi-am cumpărat un trabant. L-am făcut în stilul steampunk și l-am folosit la niște ședințe foto. La unda dintre aceste ședințe era o domnișoară foarte elegantă, într-un stil mai retro, eram într-o zonă spre malul mării, iar ea poza foarte fain în față, iar în timpul ăla un nene mai în vârstă s-a aplecat să spele ceva, undeva, în plan secund, și ne-a araătat o priveliște foarte interesantă…A fost foarte fain contrastul creat între acea imagine și seriozitatea fetei care poza. Sunt foarte multe momente din acestea, depinde foarte mult de situația respectivă. În general, la fotografia de eveniment, spre dimineață, când toată lumea se dezlănțuie, ai ocazia să prinzi foarte multe cadre amuzante. Pe multe dintre ele le predai clientului, nu-ți permiți să postezi orice. Pot fi amuzante pentru ei, dar stânjenitoare și atunci te bucuri de ele, le predai, dar nu le postezi.
Suntem o țară de fotografi, dacă ar fi să mă gândesc la instagram și la trendul ascendent pe care îl urmează în România…E ok?
Valul nu e doar în România, suntem destul de departe față de ceea ce se întâmplă în afară. Avem nevoie de mai multă informație vizuală, în sensul în care fotografia a devenit principalul mod de comunicare. E mai ușor să comunici prin imagini. O fotografie bine surprinsă transmite instant un mesaj pe care ar trebui să-l scrii. Atâta timp cât din ce în ce mai multă lume are măcar noțiuni de bază, este ok. Cu cât ești expus la mai multă fotografie bună, îți schimbi felul de a vedea lucrurile. În ultimii ani a crescut foarte mult nivelul fotografilor, mă refer la calitate…A început să fie lumea mai selectivă, dar este în continuare loc de creștere.
Revenind la Instagram, trendul ăsta nu poate fi oprit și, din ce în ce mai multă lume își dă seama că, ok, dacă tot trebuie să comunic prin imagini, chiar dacă nu o fac prea profesionist, ai nevoie să cunoști măcar niște principii de bază pentru a putea transmite mesajul ok….La un moment dat am făcut o emisiune tv despre cum să-ți faci selfie și a prins foarte bine, pentru că și în selfie vrei să arăți bine.
Mie îmi plac pozele cu suflet…
Da, acelea sunt fotografiile care transmit foarte mult! Fotografiile preferate sunt de multe ori fotografii foarte simple, dar care transmit foarte mult. Sunt și aici mai multe tendințe. Foarte multă lumea e atrasă de o culoare ieșită din comun, dar sunt și multe fotografii care sunt extrem de simple, dar de care nu te poți dezlipi.
Ce îți place să fotografiezi?
În primul rând, portret. Îmi plac oamenii și îmi plac foarte mult portretele cu suflet. Cred că foarte mulți prieteni din lista mea, fotografi, au la profil fotografii făcute de mine și e, într-un fel, o mândrie. În momentul în care fotografiezi pe cineva care știe fotografie, care a mai fost fotografiat de mai multe ori, sau persoane publice – pentru că am fotografiat și persoane cunoscute, care au fost fotografiate de zeci, sute de ori și vin și spun – „Wow, uite, cum m-ai fotografiat tu, nu m-a fotografiat nimeni“, e o chestie foarte faină. Îți gâdilă orgoliul.
Spuneai că le recomanzi fotografilor aflați la început să fie ei înșiși.. Ai și o școală de fotografie, cât durează cursurile?
Este acreditată de Minister, cursul durează șase luni, programul a fost gândit astfel încât să fie ok pentru cei care au job, copil etc. Am avut cursanți de la 14 la 73 de ani. Sunt foarte mulți – de la doctori, avocați, din toate domeniile, care vin să facă pentru sufletul lor. E un mod de a evada din rutină. O zi pe săptămână, de la 6 la 9 seara, un curs de teorie și încă unul de practică, de obicei duminică după-amiază. Programul a fost gâdnit astfel încât să nu interfereze cu programul unui om cu un job obișnuit…
Interviu realizat de Larisa Calistru
Fotografii: facebook.com/Alin Panaite
