CONSTANȚA/ FOTO: A fost lansată cartea „Basmul fotbalului“

Publicat de Doina Sirbu, 13 aprilie 2019, 14:26

Goluri, emoție și pasiune pentru sportul rege: fotbalul! Astfel de momente memorabile ale fotbalului românesc și internațional au fost cuprinse în cartea „Basmul fotbalului“, iar totul a început de la primul Campionat Mondial văzut de autor pe când era doar un copil de 9 ani, dornic să imite marii fotbaliști ai vremii, după cum ne-a povestit chiar autorul, Marian Nazat, avocat, fotbalist și scriitor.

„În 1969, Dumitrache marca două goluri la Atena, România pleca de acolo cu un nesperat 2-2, punct care a contat enorm la calificarea României la Campionatul Mondial din 1970. Dumitrache a devenit un fel de zeu, un fel de Făt-frumos al poveștilor mele din copilărie și la 8-9 ani totul este posibil, începi să visezi și din visul acela s-a întrupat cartea pe care am terminat-o anul trecut“, a declarat Marian Nazat.

Hagi – brand de țară

Numele Hagi este legat orașul Constanța și de lansarea cărții „Basmul fotbalului“.

„Hagi este un brand de țară pentru că în ținutul berberilor când localnicii au auzit că sunt român, au început să exclame Hagi, Hagi, în Brazilia la fel, în ținutul zulușilor din Africa am trăit aceeași experiență. Hagi rămâne punctul culminant al fotbalului românesc, astfel încât prezența mea la Constanța este și un omagiu pe care îl aduc acestui imens, uriaș și irepetabil sportiv al României“, a mai spus Marian Nazat.

Meciul împotriva lui Dobrin

Marian Nazat nu a fost doar microbist, a jucat fotbal și încă joacă în fiecare săptămână doar de plăcere.  Chiar și așa, are o amintire ce i-a marcat viața de fotbalist.

„Am o întâmplare, pare neverosimilă astăzi. Era în 1982, echipa la care jucam atunci se numea Turist Turnu-Măgurele, eram în campionatul județean și urma să jucăm cu FC Argeș, echipa lui Dobrin. Dar pe lângă Dobrin erau și alți fotbaliști uriași, Iovănescu, Toma, Cristea, Stancu. Am visat săptămâni întregi meciul acela, era momentul cel mai important al vieții mele pentru că jucam împotriva celui mai mare fotbalist de la acel moment (după Dumitrache, desigur), însă s-a întâmplat ceea ce nu credeam că se va întâmpla: autoritățile locale nu ne-au dat voie să jucăm, au închis stadionul, au pus lacăte la porți. Eram în 1982, echipa noastră era o echipă privată, cred că era singura echipă din România finanțată de un patron, un avocat. La stadion cred că erau vreo șase-șapte mii de oameni, au rupt porțile stadionului, au scandat lozinci anti-PCR, Miliția cu Securitatea au venit, i-au urcat în autocar pe piteșteni și i-au escortat până la ieșirea din oraș, astfel încât visul meu s-a spulberat atunci și n-am apucat să joc împotriva lui Dobrin. Este o întâmplare pe care n-am s-o uit în veci“, a mai spus Marian Nazat.

realizator – Monica Comșa/ redactor online – Doina Sîrbu/ foto – Monica Comșa