TULCEA: Campanie de investigaţii arheologice în lagărul de muncă din Periprava

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 16 iulie 2018, 12:25

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) va demara luni cea de-a V-a campanie de investigaţii arheologice în localitatea tulceană Periprava, comuna C. A. Rosetti, pentru recuperarea osemintelor deţinuţilor politici morţi în lagărul de muncă care a existat acolo.

În campania din acest an se vor continua săpăturile în cimitirul din localitate, prin deschiderea şi decopertarea unor noi suprafeţe arheologice, iar cercetările vor fi efectuate de un colectiv de arheologi şi istorici de la IICCMER şi instituţiile muzeale colaboratoare, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, Muzeul de Istorie şi Ştiinţele Naturii Aiud şi Muzeul de Istorie Turda, se arată într-un comunicat remis de IICCMER și preluat de Agerpres.

„Investigaţiile se vor desfăşura în prezenţa reprezentanţilor Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instituţie care a fost sesizată de IICCMER în privinţa persoanelor decedate în lagărul de la Periprava şi a locului unde acestea au fost înhumate, pe acest caz fiind deschis, în anul 2015, un dosar de cercetare penală. Aceştia vor fi însoţiţi în teren de specialişti ai Inspectoratului de Poliţie Judeţean Tulcea şi ai Serviciului Judeţean de Medicină Legală Tulcea”, se arată în comunicatul citat.

Acţiunea se desfăşoară în colaborare cu Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România şi Televiziunea Română, fiind sprijinită de către Primăria comunei C.A. Rosetti şi Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.

În campaniile arheologice din anii 2013 şi 2015-2017, la Periprava au fost descoperite şi cercetate 31 de morminte de deţinuţi. „Toate osemintele defuncţilor au fost extrase şi recuperate, fiind transportate la Serviciul de Medicină Legală din Tulcea, ulterior fiind transferate pentru analize specializate la Institutul Naţional de Medicină Legală din Bucureşti unde se realizează şi testele ADN în vederea stabilirii identităţii persoanelor decedate”, se arată în comunicatul IICCMER.

La începutul anilor 1950, Periprava a funcţionat ca secţie a Formaţiunii Chilia, devenind, de la 1 iulie 1957, o unitate penitenciară de sine stătătoare (Formaţiunea 0830). Scopul oficial al înfiinţării coloniei de muncă a fost construirea unui dig între localităţile Periprava şi Sfiştofca, ca măsură de protecţie împotriva inundării terenurilor ce urmau să fie defrişate de stuf şi apoi desţelenite în vederea utilizării lor ca suprafeţe agricole. De asemenea, se avea în vedere şi înălţarea şoselei din comuna Periprava pe o distanţă de mai mulţi kilometri.

„Începând cu 1959, în zonă au fost aduşi inclusiv mii de deţinuţii politici care au devenit majoritari în colonie până în 1964, când au fost aplicate graţierile colective. Scopul nedeclarat şi subînţeles al transferurilor de deţinuţi a fost exploatarea brutală a muncii acestora şi supunerea lor la un regim cu valenţe de exterminare. Condiţiile nefavorabile din perioada în care unitatea a funcţionat ca formaţiune independentă au dus la decesul a cel puţin 124 de deţinuţi, identificaţi nominal, în majoritate politici, dar şi de drept comun”, se menţionează în comunicat IICCMER.

Conform informaţiilor documentare, precum şi a numeroaselor mărturii ale foştilor deţinuţi politici care au supravieţuit detenţiei din lagărul de la Periprava, decesele au fost cauzate de înfometare, de frigul din sezonul rece, de lipsa apei potabile şi a asistenţei medicale, de accidente survenite în condiţii de muncă istovitoare şi de regimul de detenţie pe care mulţi l-au îndurat în lagărele şi închisorile unde au fost încarceraţi anterior. Unii dintre deţinuţi au fost împuşcaţi în diferite împrejurări, mai ales în cursul unor tentative de evadare. Toate acestea au fost potenţate de condiţiile specifice existente în Deltă şi de comportamentul abuziv şi violent al personalului coloniei.

Potrivit IICCMER, printre cei răspunzători, în diferite grade, pentru ceea ce s-a întâmplat în colonia de la Periprava se află mai multe persoane, de la comandanţi, şefi de secţii, personal sanitar şi administrativ şi până la simpli gardieni, care, în virtutea funcţiilor, au ordonat, tolerat sau aplicat un regim de detenţie, care avea ca principal scop distrugerea rezistenţei fizice şi morale a deţinuţilor, iar în cazul celor ale căror resurse de viaţă se epuizau, decesul. „Există, de asemenea, vinovăţia indiscutabilă a înalţilor responsabili din conducerea Ministerului Afacerilor Interne şi, în ultimă instanţă, a liderilor de partid şi de stat din acea perioadă, asemenea practici fiind dictate sau sugerate pe cale ierarhică”, a precizat sursa citată.

IICCMER lansează un apel către rudele şi urmaşii victimelor care au decedat în lagărul de muncă de la Periprava pentru a contacta institutul, în vederea îndrumării acestora către autorităţile care au în sarcină identificarea osemintelor recuperate”, se mai arată în comunicatul IICCMER.