Cartea lunii la Biblioteca Județeană: Romanul „Europolis“ a lui Jean Bart, semnat de fiul scriitorului și personalizat de o notiță uluitoare
Publicat de Cristina Sîmbeteanu, 6 mai 2018, 09:50
O carte cu parfum de epocă, citită de personalități din trecut ce și-au lăsat amprenta pe filele îngălbenite, dar captivante, o carte ce merită citită sau recitită. Într-un cuvânt: „Europolis“ – a treia ediție a cărții scrisă de Jean Bart și tiparită în anul 1939. Volumul prețios a fost desemnat cartea lunii mai la Biblioteca Județeană „I.N. Roman“ din Constanța.
- Redactor: Silvia PASCALE
Romanul „Europolis“ a lui Jean Bart, păstrat și expus de Biblioteca Județeană „I.N. Roman“ din Constanța are o valoare specială. Nu doar pentru că a fost tipărit în anul 1939, ci și pentru că poartă semnătura unuia dintre fiii scriitorului, Stroe Botez, semn că i-a aparținut cândva. Bibliotecarul Ionuț Alexe, cel care a propus titlul Europolis drept cartea lunii, ne spune că decizia nu a fost întâmplătoare.
„În luna mai, pe 12, se împlinesc 85 de ani de la moartea lui Jean Bart, așa cum știm cu toții, este pseudonimul literar a lui Eugeniu Botez, care a fost scriitor, dar și ofițer de marină. Am fost și surprins să aflu că a fost și elev al lui Ion Creangă la școala primară din cartierul ieșean Păcurari. Aș spune că este o carte despre lumea pitorească a orașului Sulina de odinioară, dar este și o carte despre eșec, despre efemeritatea vieții, despre dragoste“, descrie bibliotecarul Ionuț Alexe volumul lunii la Biblioteca Județeană din Constanța
Volumul este prefațat de criticul George Călinescu. Acesta îi realizează scriitorului un portret demn de menționat- „Prin Jean Bart a pătruns în literatura noastră de lanuri și pășuni candida navă cu pânzele desfăcute”. Iar cartea mai arte o însemnare specială.
„Ceea ce mie îmi place foarte mult la acest volum se află la ultima pagină, chiar lângă cuvântul sfârșit, și anume o notiță, încă vizibilă, scrisă cu creionul – «Gheorghe Ciucu, 3 noiembrie 1941, ora 22:00». Ora la care a terminat de citit… Îmi place să mi-l imaginez pe acest om, un domn, un om obișnuit, care termină de citit volumul despre pitoreasca lume a Sulinei, fascinate și melancolic totodată: «O dată își mai întoarce el capul înapoi, țărmul se ștergea în zare, o pată, un punct, un fum, nimic»“, a concluzionat Ionuț Alexe, bibliotecarul constănțean care lună de lună, ne prezintă titluri de cărți rare, adevărate comori ce ascund lumi frumoase și nemuritoare.
