Ziua mondială a teatrului

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 27 martie 2018, 08:28

Actorii constănţeni au declarat că Ziua Teatrului nu aparţine doar actorilor, ci şi spectatorilor.

Managerul Teatrului de Stat Constanţa, Dana Dumitrescu:

Tot astăzi, cei mai longevivi actori în activitate ai Teatrului de Stat Constanţa, Ileana Ploscaru şi Alexandru Mereuţă, vor primi titlurile de cetăţeni de onoare ai judeţului.

–––––––––––––––––––––––––-

Ziua mondială a teatrului este aniversată anual la 27 martie. Instituită în 1961, la Viena, de Institutul Internaţional de Teatru (ITI), a devenit, din 1962, un eveniment anual, organizat de Centrele naţionale ale institutului. ITI a fost înfiinţat în 1948, la iniţiativa UNESCO, şi reprezintă cea mai importantă organizaţie non-guvernamentală din domeniul artistic.

Pentru marcarea acestei zile sunt organizate diverse manifestări naţionale şi internaţionale de teatru, dar şi spectacole şi concerte, evenimente în cadrul cărora publicul are ocazia să întâlnească artiştii preferaţi.

Momentul cel mai importantă al manifestării rămâne însă, transmiterea mesajului tradiţional internaţional. În fiecare an, o personalitate recunoscută la nivel internaţional e invitată să comunice reflecţiile sale asupra celei mai vechi forme artistice, teatrul. Mesajul, tradus în peste 50 de limbi, este citit spectatorilor înaintea reprezentaţiei din seara zilei de 27 martie, apoi este publicat în ziare şi reviste, difuzat la radio şi televiziune. Primul mesaj de Ziua mondială a teatrului a fost scris în 1962, de Jean Cocteau, potrivit site-ului www.world-theatre-day.org.

În acest an, la cea de-a 70-a aniversare a Institutului Internaţional de Teatru, pentru a sublinia aspectul transcultural şi internaţional al teatrului şi al ITI, Consiliul Executiv ITI a selectat cinci personalităţi (câte una pentru fiecare regiune UNESCO: Africa, America, Ţările Arabe, Asia şi Europa) pentru a transmite un mesaj cu prilejul Zilei Mondiale a Teatrului aşa cum indică www.uniter.ro şi www.world-theatre-day.org.

Într-un fragment din mesajul său (din partea regiunii America), scriitoarea şi jurnalista mexicană Sabina Berman afirmă: ” (…) Ce paradox! Azi, pe ultima treaptă a Umanismului – epoca numită Antropocen – era în care omul este forţa naturală care a schimbat şi schimbă cel mai mult planeta – misiunea teatrului este exact opusul a ceea ce a strâns împreună tribul atunci când teatrul se juca în adâncul peşterii: azi trebuie să ne salvăm legătura cu lumea naturală (…)”.

Simon McBurney, actor, scriitor, regizor de teatru din Marea Britanie, co-fondator „Theâtre de Complicite”, subliniază în mesajul transmis (din partea regiunii Europa): „(…) Mulţi sunt cei care spun că teatrul nu schimbă sau nu poate schimba nimic din toate acestea. Dar teatrul nu va pleca. Pentru că teatrul e un loc, sunt tentat să spun un refugiu. Unde oamenii se adună şi formează instantaneu comunităţi. Aşa cum am făcut dintotdeauna. Toate teatrele sunt de mărimea primelor comunităţi umane, de la 50 până la 14.000 de suflete. De la o caravană nomadă la o treime din Atena antică (…)”.

Regizoare de teatru Maya Zbib din Liban, interpretă, scriitoare, co-fondatoarea companiei de teatru „Zoukak” a transmis un mesaj (din parte Ţărilor Arabe) în care susţine: „(…) Azi, viteza informaţiei este mai importantă decât cunoaşterea, sloganurile sunt mai preţioase decât cuvintele, iar imaginile cadavrelor sunt mai venerate decât corpurile umane vii, adevărate. Teatrul are menirea de a ne aminti că suntem făcuţi din carne şi sânge, iar corpurile noastre au greutate. Rolul lui este acela de a ne trezi toate simţurile şi de a ne spune că nu trebuie să luăm şi să consumăm numai cu privirea. Teatrul este aici pentru a ne restitui puterea şi sensul cuvintelor, pentru a le fura discursul politicienilor şi de a-l repune la locul lui în arena ideilor şi a dezbaterilor, spaţiul viziunii colective (…)”.

Din partea regiunii Asia Pacific mesajul este semnat de regizorul şi actorul de teatru şi film din India, Ram Gopal Bajaj, academician, fost director al Şcolii Naţionale de Teatru din Delhi care subliniză că: „(…) azi nu forma teatrului se află în criză, ci conţinutul, ceea ce transmite. Trebuie să atragem omul de azi, pentru a salva planeta şi, implicit, ‘teatrul’. La nivel pragmatic, arta actorului şi spectacolele live trebuie să fie accesibile încă de la vârste mici, să fie incluse în educaţia primară. Astfel, generaţiile viitoare vor fi mai sensibile, mai generoase cu viaţa şi cu natura. Folosi