Sărbătoarea Mărţişorului – origine şi tradiţii. Obiceiuri uitate
Publicat de Daniel Țăndăreanu, 1 martie 2018, 09:30
Pe 1 martie, în România este marcată sărbătoarea Mărţişorului, cel mai cunoscut simbol al primăverii.
Confor unor opinii, acesta este un simbol exclusiv românesc şi nu mai există şi la alte popoare, iar alţii consideră că mărţişorul este un obicei tradiţional românesc şi că unele popoare vecine, cum sunt bulgarii, l-au adoptat, datorită frumuseţii tradiţiei.
Conform vechiului calendar roman, 1 martie era prima zi din an, moment în care se marca „Matronalia” – o sărbătoare consacrată lui Marte, zeul războiului, al forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii.
De mărţişor sunt legate şi două interesante legende: una din acestea spune că un zmeu a răpit soarele pentru trei anotimpuri, până iarna, când un viteaz l-a înfruntat pe zmeu şi a redat astrul cerului şi oamenilor. În luptă el a fost însă rănit, iar sângele s-a scurs pe zăpadă, în acel loc crescând ghiocei, care au devenit astfel vestitorii primăverii.
A doua legendă arată că Primăvara se plimba într-o poiană, când a observat un ghiocel răsărit, pe care a vrut să îl ajute să crească, îndepărtând zăpada din jurul lui. Iarna a devenit mânioasă şi a trimis un frig teribil peste ghiocel care a îngheţat, Primăvara a dorit să îi ţină de cald cu mâinile şi s-a rănit la un deget, iar sângele i-a curs peste ghiocel, readucându-l la viaţă. Potrivit legendei, astfel, Primăvara a învins Iarna.
Nu se cunoaşte exact când a apărut tradiţia mărţişorului, dar se estimează că ea este veche de mii de ani.
La origini, obiceiul mărţişorului era legat de reînnoirea naturii cu ocazia venirii primăverii, fiind larg răspândit ulterior în spaţiul balcanic. În timp tradiţia de mărţişor a primit şi alte conotaţii, legate de optimism şi credinţă.
Cert este că sărbătoarea mărţişorului a apărut în zona cuprinsă între regiunile istorice Maramureş şi Bucovina de nord, până la graniţa Bulgariei cu Grecia.
Forma mărţişorului e evoluat în timp, dacă la origini era simbolizat printr-o monedă – de aur sau argint – la care se ataşa o sfoară împletită din fire albe şi roşii sau albe şi negre, mai târziu a apărut sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu înşirate pe o aţă, pentru ca în vremurile noastre el să fie reprezentat de mărgelele colorate, ceramică ori flori.
Dovezi ale obiceiurilor de acum circa 8000 de ani au fost descoperite în situl arheologic de la Schela Cladovei din judeţul Mehedinţi, unde au fost găsite coliere de care erau agăţate mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu.
Se aminteşte că dacii purtau la gât mărţişoarele, confecţionate din pietricele albe şi roşii, roşul simbolizând sângele, soarele şi viaţa, adică femeia, iar albul reprezenta claritatea apelor şi reprezenta înţelepciunea bărbatului, şnurul fiind o îmbinare a celor două culori, care simboliza armonia celor doi.
În vremea dacilor, mărţişoarele erau considerate amulete cu puteri de protecţie solară, ce aduc frumuseţe şi fertilitate, erau purtate până când înfloreau copacii şi apoi erau agăţate de crengile acestora.
Aşadar tot mărţişor este numit şi şnurul bicolor, alb-roşu, de care se agaţă diferitele figurine, simbolizând şi lupta contrastelor – noaptea cu ziua, viaţa cu moartea, boala cu sănătatea, iarna cu vara.
La origini, mărţişorul era purtat de persoanele sensibile – copii sau fetele tinere, pentru a atrage norocul şi fericirea.
Adolescentele, spre exemplu, primeau un astfel de talisman şi îl purtau timp de 12 zile, după care îl prindeau de păr până la apariţia primilor cocori sau berze, moment în care şnurul era atârnat de un copac, iar cu moneda se cumpăra caş – pentru ca fecioarele să se bucure de un ten alb – şi vin roşu – pentru a avea obrajii mereu rumeni.
În ţara noastră există tradiţii diferite legate mărţişor, în funcţie de regiuni.
Spre exemplu, în Ardeal, mărţişoarele sunt agăţate la uşi, ferestre, sau chiar coarnele animalelor domestice, porivit credinţei că astfel sunt alungate duhurile rele.
În zona Oradei există credinţa că oamenii devin mai sănătoşi şi mai frumoşi dacă se spală cu apă proaspătă de ploaie în această zi.
Dobrogenii obişnuiesc să poarte mărţişoarele până la sosirea cocorilor, apoi le aruncă în aer, pentru ca astfel să primească o fericire „înaripată”, iar în Banat există obiceiul ca fetele să se spele cu zăpadă, sau cu apa de pe frunzele fragilor, pentru a fi iubite şi pentru măritiş.
În zona Moldovei, ca şi dincolo de Prut, există obiceiul ca mărţişoarele să fie oferite de fete băieţilor, de 1 martie, pentru ca pe 8 martie băieţii să fie cei care oferă mărțișoare.
Împreună cu mărțișorul există tradiţia de a se oferi și buchete de flori timpurii de primăvară, de obicei ghiocei.
Tot în ziua de 1 martie există la noi şi tradiţia „babelor”: fiecare persoană de sex feminin îşi alege o zi între 1 şi 9 martie, corespunzătoare legendei babei Dochia care a urcat timp de 9 zile şi 9 nopţi cu oile pe munte, fiind îmbrăcată cu 9 cojoace, finalul legendei povestind despre faptul că Dochia moare îngheţată, împreună cu turma ei, din cauza unui ger năprasnic. Conform tradiţiei, aşa cum este vremea în ziua în care este aleasă baba, astfel vor fi şi doamnele şi domnişoarele: liniştite şi frumoase, sau supărate şi urâte.
Nu în ultimul rând, să spunem că la finalul acestui ciclu, pe 9 martie, În zi de sărbătoare a Sfinţilor 40 de mucenici din Sevastia, zi denumită popular numită Moşi, Mucenici, 40 de Sfinţi, există în unele zone ale ţării tradiţia de a bea 40 de pahare de vin.
1 martie este vremea bucuriei, sărbătoarea primăverii în zona noastră geografică şi fiecare ţară aşteaptă acest moment în conformitate cu propriile tradiţii. La români şi în Republica Moldova există mărţişorul, la bulgari Martenitsa – şnururi sau ciucuri împletiţi, alb-roşii, care simbolizează iubire, sănătate şi fertilitate, în Albania există lidhka – însă aici simbolul este purtat doar de copii – la fel ca în Macedonia – şi doar după 14 martie, până la apariţia primelor rândunele, apoi este agăţat de un copac pentru a alunga sipirtele rele.
Dacă în România, amuletele se dăruiesc femeilor, în Moldova, aşa cum aminteam, primesc cadouri şi bărbaţii, iar în Bulgaria până şi animalele au un şnur alb-roşu.
Semnificaţia comună a albului este puterea masculină, longevitatea, în timp ce roşul reprezintă spiritul feminin, fertilitatea.
La vecinii bulgari există o sărbătoare foarte asemănătoare mărţişorului de la noi – Martenitsa, denumire care provine de la „Baba Marta”, – o fiinţă bătrână şi capricioasă – asemănătoare Babei Dochia – , pentru unii o fiinţă plină de energie care pare că priveşte întotdeauna cu invidie la fraţii ei, în timp ce soarele răsare numai când ea zâmbeşte, pentru alţii o bătrână neputincioasă, aceasta având mereu la ea un drug de fier în care se sprijină.
La sfârşitul lunii februarie, bulgarii obişnuiesc să facă curăţenie generală în gospodării, deoarece se spune că Baba Marta nu vizitează decât casele îngrijite.
O legendă spune că tradiţia purtării unei martenitsa a fost inspirată de primul han bulgar, Asparuh, care a trimis o sfoară albă soţiei sale pentru a-i arăta că a supravieţuit unei bătălii.
Conform tradiţiilor lor, Marta trebuie înduplecată prin purtarea acestui şnur, aproape de guler sau în jurul încheieturii mâinii până când purtătorul vede o barză sau un copac înmugurit, semn al venirii primăverii. Atunci Martenitsa trebuie agăţat de o ramură a copacului, trasferându-i astfel sănătatea şi norocul.
Alţi bulgari obişnuiesc să pună Martenitsa sub o piatră şi în funcţie de creatura care este în apropierea pietrei a doua zi se evaluează starea prezumată a persoanei pentru perioada următoare: o larvă sau un vierme semnifică sănătate şi succes, o furnică înseamnă succes doar cu multă muncă, iar un păianjen înseamnă necazuri.
Se mai spune că dacă nu porţi mărţişor, Baba Marta va aduce spiritele rele în casa ta.
Dar Martenitsa nu semnifică doar un şnur alb-roşu, ci şi două păpuşi mici, confecţionate din fire de lână: Pizho – masculină, de culoare albă, semnificând longevitate, putere, puritate şi fericire – şi Penda – cea feminină, de culoare roşie, simbolizând sănătate, concepţie şi fertilitate.
În anumite regiuni din Bulgaria mărţişoarele sunt purtate în funcţie de statutul social, şi sunt primite, spre deosebire de obiceiul de la noi, atât de bărbaţi cât şi de femei. Astfel, fetele nemăritate vor purta mărţişorul în partea stângă a rochiei, în vreme ce fetele bătrâne îl vor purta pe degetul mic al mâinii stângi, iar bărbaţii căsătoriţi poartă „martenitsa” la şoseta dreaptă.
Deşi există tradiţii şi obiceiuri diferite de la zonă la zonă, martenitsa bulgărească semnifică universal un talisman contra spiritelor rele ale lumii, o urare de sănătate şi un semn de apreciere.
Cel mai lung mărţişor din lume este lung de aproape 17 kilometri, şi a fost realizat de locuitorii din Vidin, Bulgaria, acest record fiind omologat ca atare de Cartea Recordurilor în anul 2015. În martie 2016 acesta a fost adus la Buzău şi a putut fi admirat, după ce a fost purtat de un alai de volutari prin tot oraşul şi a atras admiraţia trecătorilor. Era doar unul dintre elementele unui demers comun al României, Bulgariei şi Macedoniei, care încearcă să introducă tradiţia mărţişorului în patrimoniul cultural mondial al UNESCO.
Cel mai vechi mărţişor din România datează, se pare, din anul 1879 şi are forma unei inimi din argint, iar un altul, realizat în anul 1898, are forma unei rândunele aflate în zbor, ambele aflându-se în posesia unui colecţionar din Bucureşti.
În unele zone din ţară predomină superstiţia conform căreia Baba Dochia va trimite gerul înapoi dacă de 1 martie au loc diferite activităţi gospodăreşti, tocmai din acest motiv femeile nu spală şi nu dau cu mătura, ci pregătesc doar bucatele pentru masă.
Înţelepciunea populară mai arată că purtătoarele mărţişoarelor sunt ferite să fie arse de soare pe timpul verii, vor fi sănătoase şi frumoase ca florile primăverii, vor fi plăcute şi drăgăstoase, bogate şi norocoase, ferite de boli şi deochi.
Sursa – rador
