Tradiții și obiceiuri de Sfântul Andrei

Publicat de Arantxa Catană, 29 noiembrie 2017, 20:22

Pe 30 noiembrie, îl prăznuim pe Sfântul Apostol Andrei. În popor, i se spune Andrea, cap de iarnă.

Andrei era frate bun cu apostolul Petru, în credința românilor fiind puși în legătură cu lupii. Sfântul Andrei le este dușman, în timp ce Petru este un fel de patron al lor, ocrotindu-i și hranindu-i chiar în dauna oamenilor. De aceea, ziua de 30 noiembrie este ținută pentru lupi și striugoi.

Se face drobul de sare al vitelor, se descântă și se îngroapă în pragul staulului de unde se va scoate la Sângeorz. Se va pune în tărâțele animalelor pentru a fi ferite de fermecături, vrăji și alte rele.

De Sântandrei, mamele rup crenguțe din trei pomi – meri, peri și trandafiri – le leagă și formează un mănunchi pentru fiecare membru al familiei, apoi le pun în apă. Va fi mai norocos acela ale cărui ramuri vor îmboboci și chiar înflori până de Anul Nou când vor face sorcove din ele.

Sfântul Andrei este simbolul începuturilor credinței noastre, este și ocrotitorul României. L-a însoțit pe Mântuitorul, a fost martorul faptelor săvârșite de Domnul, a văzut patimile lui și s-a întărit în credință în ziua Învierii. Iar după Înălțare, cum sorții au hotărât, Apostolul Andrei a pornit să răspândească Evanghelia lui Hristos în Asia, în Bitinia, în Tracia, Macedonia, în zona Dunării, până în Crimeea și alte ținuturi din jurul Mării Negre. A convertit la creștinism, și-a făcut ucenici din preoții și asceții dacilor, a rânduit preoți și episcopi în cetățile din spațiul danubiano-pontic. A trecut la Domnul în ziua de 30 noiembrie, anul 69, la vârsta de 70 de ani.

Ziua Sfântului Andrei poate fi socotită ziua formării creștine a poporului român.

La mulți ani celor care îi purtați numele!