DOCUMENTAR: 140 de ani de la nașterea scriitorului Jean Bart

Publicat de Bogdan Comșa, 28 noiembrie 2014, 11:17

Jean Bart, pe numele său adevărat, Eugeniu P. Botez, s-a născut în comuna Burdujeni, județul Botoșani, la 28 noiembrie 1874.

Scriitorul a publicat, la început, sub pseudonimele literare Trotuș și Gh. Rot, dar în cele din urmă și-a luat ca nume literar pe cel al celebrului corsar francez din timpul lui Ludovic al XlV-lea, Jean Bart.

Fiu al generalului din arma grăniceri, Panait Botez, Jean Bart a fost elev al dascălului Ion Creangă, a urmat, la Iași, Școala Fiilor de Militari (1880-1884), apoi Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină din București (1894-1896) și Școala de Aplicație a Marinei de la Galați, pe care a absolvit-o în 1896.

A urcat treptele ierarhiei militare de la locotenent la Divizia de Mare (1902-1903) până la gradul de comandor.

A fost membru fondator al ”Revistei maritime” (1900), a luat parte la întemeierea Ligii Navale Române, iar ca director general în Ministerul Muncii a lucrat la Asistența Socială.

Simpatizant al ”Contemporanului” și al grupării socialist-poporaniste, a debutat în publicistica socialistă în 1894, în ziarul ”Munca” (cu articolul ”D. Vlahuță să ne dumerească”). A mai colaborat la diverse publicații ale vremii: ”Adevărul”, ”Adevărul literar și artistic”, ”Dimineața”, ”Noua revistă română”, ”Pagini literare”, ”Viața românească”, unde a devenit colaborator permanent.
Cu proză scurtă a debutat în ”Lumea nouă literară și științifică”, în 1896, cu povestirea ”Iapa căpitanului”.

În scrierile sale, marea și tipologia umană au polarizat atenția marinarului și scriitorului Jean Bart, el cultivând pentru prima dată în literatura română ”schița marină” și ”jurnalul de bord”, și abordând, tot pentru întâia oară, terminologia marinărească într-o operă literară.

Printre volumele pe care le-a publicat se numără: ”Jurnal de bord” (1901; a doua ediție în 1916), care constituie debutul său editorial și este o carte închinată peisajului marin și călătoriilor pe mare; ”Schițe marine” (1928), în care descrie, la modul satiric, lumea porturilor; ”Prințesa Bibița” (1923); ”În Deltă”; ”În Gibraltar”; ”Peste Ocean. Note dintr-o călătorie în America de Nord” (1926), în aceasta din urmă descriind lumea americană, cu mediul industrial, cu drama emigranților, din primele decenii ale secolului al XX-lea.

În 1916 a publicat volumul de nuvele ”Datorii uitate. Documente omenești”, considerat de istoricii literari o ilustrare tipică a tezei poporaniste, prin care intelectualii proveniți din popor au obligații morale față de oamenii din mijlocul cărora au plecat.

Cea mai cunoscută operă a sa, unicul său roman ”Europolis” (1933), considerată o adevărată monografie epică a portului Sulina, ”acolo unde bătrânul Danubiu își pierde și apa și numele în mare”, tratează tema îmbogățitului în America reîntors acasă, constituind o satiră socială completă a orașului provincial.

După cum spunea scriitorul și criticul literar Paul Cernat, ”dincolo de orice alte considerații, Europolis rămâne un foarte frumos roman de epocă despre efemeritate, iluzie și eșec, un roman în care mozaicul etnic al lumii levantine de la gurile Dunării servește drept fundal social și efigie identitară a frontierei maritime românești. Sigur că între timp multe s-au schimbat, iar Sulina de azi nu mai seamănă cu portul dinamic și cosmopolit din anii ’20. Însă farmecul și puterea de seducție a cărții lui Jean Bart rămân intacte, peste timp și mode. O carte pitorească și melancolică, a cărei prospețime exotică va face să viseze încă multe generații de cititori, și care, de fapt, așteaptă să fie redescoperită.”

Jean Bart a mai scris și studii de specialitate: ”Războiul pe Dunăre” (”Operațiile fluviale și maritime ale războiului din 1877-1878”, 1904) sau ”Cartea Dunării”.

Laureat al Premiului Academiei Române (1916, 1921) și al Premiului Societății Scriitorilor Români (1924). La 8 iunie 1922 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

A murit la 12 mai 1933.