Românul care și-a creeat propriile lentile profesionale pentru a vedea eclipsa de Soare din 1999 s-a întors la mare și rememorează magia momentului

Publicat de Cristina Sîmbeteanu, 13 august 2017, 07:52

Pasionat de lentile și construire de telescoape, Mihai Colescu din Târgu Neamț nu a mai fost la mare din 1999.

Își amintește cu drag că a venit special în stațiunea Saturn, pentru a urmări ultima eclipsă totală de soare din secolul XX, printr-o lunetă, construită chiar de el. Am avut și noi curiozitatea de a depăna alături de turistul iscusit amintiri legate de memorabilul fenomen petrecut pe 11 august 1999.

„Am avut filtre de lumină puse pe lunete și priveam asupra Soarelui. Alături de mine priveau și alți turiști stupefiați de cum Soarele încet, încet dispare. Am în plan să fac o pictură specială, de altfel am făcut la vremea aceea și o mică poezie“, își amintește Mihai Colescu.

„În momentul în care Soarele a fost complet acoperit, am luat filtul de lumină de pe lunete și era ceva înfiorător. Razele de Soare dispăruseră total. Era un disc negru. Un crucișător care era la Mangalia trăgea salve de tun. În momentul de totalitate pe cer apăruseră o serie de stele, printre care erau și planetele Venus și Jupiter. Prin lunetă, mărind de 50 de ori se vedeau la margine de Lună cum plecau jeturile de flăcări în spațiu ca atunci când un fierar suflă în jar și sar scântei. La marginea Soarelui totul arăta de parcă un morar ar fi suflat făină. Se vedeau radiațiile cum plecau din Soare. Era ceva fenomenal“, descrie Mihai Colescu momentul trăit de el, la eclipsa totală de Soare din 1999.

Lentilele pe care le-a folosit în observația astronomică erau confecționate chiar de mâna lui. Mihai Colescu spune că din 1965 de ocupă de șlefuit lentile.

„În momentul în care prima rază de Soare a apărut, parcă un trăsnet a lovit Pământul și încet, încet totul a revenit la normal“, mai rememorează Colescu.

Lentilele sale nu sunt doar pentru observat fenomene extrem de rare precum eclipsele solare. Însă despre operele sale, ne vorbește chiar domnia sa.

„Am construit între altele o piesă care imită vederea insectelor. Are 64 de fațete. Îmi place să construiesc orice. Am o răbdare de fier, mai ales în sezonul rece. O lentilă mică, să zicem de dimensiunea unei monezi de 50 de bani, o șlefuiesc într-o zi“, ne-a mai dezvăluit Mihai Colescu.

Interlocutorul nostru este pasionat însă și de ambarcațiuni și își dedică uneori timp construirii de machete de nave celebre, dar și reproduceri în miniatură ale unor monumente emblematice.

„Am macheta navei Bismark, am machetele a două corăbii Sf. Ioan Botezătorul. Am și macheta Turnului Eiffel care măsoară 82 de centimetri. Iar de la noi din țară am macheta monumentului de la Adamclisi“, spune cu mândrie Mihai Colescu.

Ajuns din nou pe litoral după aproape două decenii de când nu a mai văzut mare, Mihai Colescu spune că abia așteaptă să viziteze din nou Muzeul de Marină.

„Îmi place foarte mult să văd așa-zisele lentile, ele sunt propriu-zis niște prisme prin care am admirat cum inginerii de altă dată au proiectat și au construit asemenea lentile. Focalizează raza de lumină la un simplu bec de câțiva kW 20 sau 25 de mile marine, adică vreo 40 de kilometri ar străbate raza de acolo dirijând vapoarele să nu se lovească de țărm la vreme de furtună“, explică Mihai Colescu.

Un material realizat de Carmen SECUIU