Musulmanii sărbătoresc astăzi Kidirlez (Hidirlez)

Publicat de Cristina Sîmbeteanu, 6 mai 2017, 12:53

Kıdırlez-ul este o sărbătoare preislamică şi se celebrează din timpuri stravechi de către popoarele turcice din Asia Centrală, Anatolia şi până în Balcani. La baza denumirii sărbătorii stau cuvintele Hızır şi Ilyas, numele a doi eroi mitici, patroni astronomici ai vieţii umane. Această sărbătoare preislamică îşi are originile în cultul dualităţii şi celebrării reîntoarcerii la viaţă.

După legendă, cei doi fraţi gemeni Hızır şi Iliaz, au fost alungaţi din Cer de către Creator şi au primit dreptul de a se întâlni, o singură dată pe an (în ziua de Kıdırlez- Hıdırlez), unul devenind stăpânul Pământului şi celălalt al Cerului. Aceştia au fost consideraţi patronii astronomici ai vieţii umane. Cei doi eroi Hîdîr şi Ilias se întîlnesc în fiecare an pe 6 mai, pe pământ ca să vestească musulmanilor primăvara.

Sărbătoarea marchează începutul anului agricol, trecerea la anotimpul cald şi implică practicarea unor gesturi ritualice: rostogolirea prin iarbă – ca toate relele să se ducă pe duşmani; săritul peste foc – să se cureţe totul de ce este rău; lăsatul hainelor afară pentru ca cei doi eroi mitici, în timpul nopţii (de 5 spre 6 mai) să le biciuiască şi posesorul hainelor să fie scăpat de rele; cunoaşterea ursitului şi a viitorului de către tinerele fete.

O altă semnificaţie a sărbătorii marchează începutul unui nou anotimp, vara, conform vechiului calendar al popoarelor turcice, care împărţea anul în două anotimpuri. Cu această ocazie gospodarul scoate vitele afară din grajd, îi curaţă şi afumă atât grajdul cât şi vitele ca protecţie împotriva ochiului rău, deochiul. Dupa slujba religioasă din timpul prânzului, cel mai în vârstă şi respectat cetăţean aprinde focul şi este primul care sare peste foc ca un semn de purificare. În timp ce sare peste foc, fiecare trebuie să rostească: “… bunăstare pentru mine şi numai rele pentru necredincioşi”. După ce toţi bărbaţii au sărit peste foc, aceştia se îndepărtează, femeile şi fetele rămân şi asteaptă ca flăcările să se domolească, după care încep şi ele acelaşi ritual, prima care sare peste foc, fiind cea mai în vârstă femeie.

“Kıdırlez” se celebrează în aer liber, de obicei lângă un izvor sau apă. Pentru bărbaţi se organizează competiţii speciale de lupte tradiţionale tătăreşti numite “Kűreş”, iar pentru fete se amenajeaza leagăne decorate cu flori.

De asemenea, tot în cursul acestei zile femeile merg la cimitir pentru a-şi cinsti morţii, fac slujbe religioase, după care ies la marginea câmpului împreună cu ceilalţi membrii ai familiei şi servesc din bucatele preparate cu prilejul acestei sărbători( mayli kalakay, kozi sorpasi) turta numita “kalakay” şi ciorba de miel.

Este momentul în care se spun legende, proverbe şi zicători. De asemenea, fiind prilej al bucuriei, se cântă şi se dansează pe muzica tradiţională.

Sărbătoarea aduce în prim plan, riturile de fertilitate, implica şi miturile moşilor şi ale strămoşilor, prin pomenirea străbunilor (comemorarea acestora la cimitir).

Un material de Ghiulşen Ismail-Iusuf