FOTO – In memoriam: 80 de ani de la naşterea lui Altay Kerim

Publicat de Arantxa Catană, 12 martie 2017, 20:03

Duminică s-au împlinit 80 de ani de la naşterea lui Altay Kerim (1937-2006), realizator de emisiuni radio (Radio România Internaţional 1976-1997), traducător, scriitor, jurnalist, autor de dicționare.

Altay Kerim s-a născut la 13 martie 1937 în satul Moviliţa, comuna Topraisar, judeţul Constanţa. A fost absolvent al Şcolii Pedagogice Tătare nr. 2 din Constanţa (1956) şi al Facultăţii de Filologie, secţia Turcă, a Universităţii Bucureşti (1962).

Kerim are meritul de a fi dat la iveală prima carte de creaţie originală în limba tătară din ţara noastră, în 1984 scrie volumul de schiţe şi nuvele originale în limba tătară „Kâniye”. Împreună cu fiica sa Leila editează „Dicţionarul Tătar-Turc-Român” (Bucureşti, Editura Kriterion, 1996). În anul 1990 realizează prima emisiune a etnicilor tătari la postul de Radio Constanţa.

Alte creaţii literare: „Romen Şiirinin Antolojisi”. Antologia poeziei române în limba turcă. (Bucureşti, Editura Kriterion, 1999). TRADUCERI : „Gercešin ucunda Romanya, Ihtilal ve reform” (Varianta turcă a volumului „Revoluţie şi reformă” al lui Ion Iliescu, Istanbul – Turcia, Editura Globus, 1996); „Poeme care trăiesc” (Varianta românească a volumului de poezii „Yaşayan misralar 2” al poetului turc Tayfun Yücer din Republica Turcă – Ciprul de Nord, Constanţa, Editura Metafora, 1999),  în 2003 publică volumul de versuri trilingv (tătară, turcă şi română) „Darisi sizge caşlar” (Preluaţi ştafeta), iar în 2006 scire piesa de teatru în 2 acte în limba tătară „Tenekeci Şamil” (Şamil tinichigiul).

Din anul 1999 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala „Dobrogea”,  Kerim Altay a rămas în memoria tătarilor dobrogeni şi nu numai şi ca un jurnalist de prestigiu, el punându-şi amprenta pe revista UDTTMR, „Karadeniz”.

Redactează şi publică, în colaborare cu câţiva intelectuali de origine tătară din Bucureşti, sub egida editurii „Kriterion”, revista anuală, tip almanah, „Renkler” (Culori). A publicat (în colaborare) un „Ghid de conversaţie Român-Turc, Turc-Român” şi o „Antologie a poeziei turce cipriote” – în limba română. În perioada (1997-2000) îndeplineşte funcţia de redactor-şef al publicaţiei lunare a UDTTMR – „Karadeniz” („Marea Neagră”).

Pentru scrierile sale şi pentru traduceri Altay Kerim a fost răsplătit cu Premiul Filialei „Dobrogea” a Uniunii Scriitorilor şi al revistei Tomis (1999) şi Premiul „Ovidius” pentru traduceri (1999).

Leila Kerim Wilson fiica regretatului Altay Kerim, a reușit să preia ştafeta de la părintele său, recent a lansat o carte de bucate tătăreşti intitulat: Album gastronomic literar tătăresc. Albumul lansat în luna martie, reprezintă totodată şi un omagiu pentru tatăl autoarei.

Despre autor şi creaţiile sale scriitorul Arthur Porumboiu, afirma următoarele: „Un fapt literar deosebit s-a petrecut recent în spaţiul românesc. Este vorba de o antologie de poezie română clasică şi contemporană tradusă în limba turcă. (…) Acţiunea, în sinea ei, a fost temerară, pentru că cele două limbi diferă în mod radical. Şi cu toate acestea, aşa cum deja s-au pronunţat cunoscătorii avizaţi ai ambelor limbi, reuşitele nu lipsesc, ba chiar, în multe cazuri, se păstrează ideile directoare, atmosfera şi prozodia astfel ca şi cititorul de limbă turcă să poată împărtăşi din lumina binefăcătoare a poeziei române.”

Scriitoarea şi jurnalista Erem Melike Roman, care s-a numărat multă vreme printre redactorii de excepție ai Secției de  limba turcă a Radio România Internațional şi spunea despre Altay Kerim: „O lectură atentă a traducerilor din (Romen Şiirinin Antolojisi”) indică în Altay Kerim un sensibil cunoscător al literaturii române, pe care o transmite cu mult har cititorilor de limbă turcă. Regretatul Altay Kerim a fost mentroul meu, m-a învăţat să desluşesc tainele radio-ului,  m-a îndrumat spre „ABC-ul” deprinderii acestei meserii fascinante, cea de reporter şi realizator de emisiuni radio. Îmi cunoaşte fiecare emoţie, ştia fără să mă întrebe dacă sunt mulţumită de evoluţia mea. Era cel  mai dur şi mai sincer critic al meu.

 Altay s-a regăsit întotdeauna în cuvinte, iar în clipele de grea încercare pricinuite de o cruntă boală s-a refugiat tot în magia literelor. Din postura de jurnalist, Kerim Altay a vorbit şi altfel lumii întregi despre comunitatea turco – tătară din România şi a fost un mesager destoinic al acestei comunităţi care după 1990 îşi reclădea imaginea aici, în Dobrogea”.