Tradiții și obiceiuri de MUCENICI

Publicat de , 8 martie 2017, 17:58

La 9 martie sunt prăznuiţi cei 40 Sfinţi Mucenici din Sevastia. Aceştia erau soldaţi creştini, aflaţi în slujba împăratului roman păgân Licinius. Aflând despre credinţa lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemniţaţi timp de opt zile şi bătuţi cu pietre. Prin semne divine au fost, însă, întăriţi în dreapta credinţă. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei. În acea noapte s-au petrecut mai multe minuni, conform crestinortodox.ro: apa lacului s-a încălzit, gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori au fost scoşi vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor şi au fost lăsaţi să-şi dea sufletele.

În ziua de 9 martie, în toate comunităţile rurale era obiceiul de a se scoate plugul la arat. Plugul, după ce era trecut prin foc de către fierarul (faurul) satului, era scos în faţa casei în mod festiv. În cadrul ceremonialului de scoatere a plugului, femeia din casă era principalul protagonist în desfăşurarea practicilor. După aducerea plugului în faţa casei, plugarii, de obicei doi la număr, stăteau cu capetele descoperite înaintea boilor sau a cailor, după caz, iar femeia ieşea din casă având într-o mâna traista pentru plugari, iar în cealaltă ţinând un vas cu apă sfinţită, tămâie şi busuioc. Femeia se apropia de plug şi de car, le înconjura de trei ori, stropindu-le cu agheasmă şi afumandu-le cu tămâie. În timpul celor trei rotaţii executate în sensul mişcării aparente a soarelui, femeia rostea, într-o solemnitate deplină, următoarele: „Cât de curată este tămâia şi agheasma, aşa de curaţi să fiţi şi voi / Şi să umblaţi nedespărţiţi la arat / Şi nici când să nu daţi peste vreun strigoi sau moroi care să vă facă rău”.

În faţa animalelor de muncă se aşeza un ou, în credinţa că dacă acesta va rămâne întreg după pornirea carului, atunci şi plugarilor le va merge bine pe toată durata plugăritului. Plugarii primeau traista cu mâncare, după care femeia vărsa agheasma rămasă în cofă, la picioarele animalelor. Semnificaţia oului aruncat este de sorginte precreştină, oul fiind considerat măsura tuturor lucrurilor de început, el având aici rol protector în desfăşurarea aratului.

În tradiţia populară se consideră că în ziua de 9 martie sfinţii mucenici se adună pentru a participa la un sobor de dezgheţare a pământului şi de slobozire a căldurii. În acest sens, sătenii băteau cu bâtele în pământ zicând: „Intră frig şi ieşi căldură / Să ne fie vreme bună / Pentru plug şi arătură”.

Ziua mucenicilor era şi un prilej de prognozare a vremii. Se consideră că dacă plouă în această zi, va plouă şi de Paşti; dacă tună, vara va fi prielnică tuturor culturilor; dacă îngheaţă în noaptea dinaintea acestei zile, atunci toamna va fi lungă.

Astăzi, dintre toate practicile străvechi, mai persistă obiceiul că femeile să coacă în ziua de 9 martie 40 de figurine din aluat, numite „sfinţişori” sau „mucenici”, reminiscenţe ale idolilor neolitici ai fertilităţii, iar bărbaţii să bea câte 40 sau 44 de pahare de vin (oamenii credeau că vinul băut la Măcinici se transformă de-a lungul anului în sânge şi putere de muncă). „Sfinţişorii” sunt făcuţi din aluat dospit şi au formă antropomorfă a cifrei opt, cifra echilibrului cosmic. Proaspăt scoşi din cuptor, ei se ung cu miere de albine şi se presară cu nucă măcinată, după care se împart, pentru sufletul morţilor, mai ales copiilor din vecini.