Lăsatul Secului de Paşti. Tradiţii şi obiceiuri înainte de Postul Mare. Ce trebuie să faci în această zi ca să îţi meargă bine tot anul

Publicat de Cristina Sîmbeteanu, 25 februarie 2017, 16:50

Lăsatul Secului reprezintă o sărbătoare care marchează ultima zi când se mai poate mânca de dulce, înainte de a începe unul dintre cele patru mari posturi rânduite de Biserica Ortodoxă. (Postul Nașterii Domnului, Postul Sfintelor Paști, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel și Postul Adormirii Maicii Domnului). Anul acesta, Lăsatul Secului de Paști are loc duminică, 26 februarie.

Singurul post care are două Lăsatul Secului este cel al Sfintelor Paști, cunoscut și sub numele de Postul cel Mare. Primul Lăsatul Secului este pentru carne și se ține în Duminică Înfricoșatei Judecăți, iar celălalt este pentru ouă, pește și lactate și se ține în Duminica Izgonirii din Rai a lui Adam.

În toate zonele rurale din țara Lăsatul Secului de Paști joacă un rol extrem de important. Foarte multe tradiții încă se țin. De exemplu, Lăsata Secului de Paști păstrează tradiții specifice începutului unui an agrar, sărbătorit odată cu echinocțiul de primăvară. După cum spune și Profesorul Ion Ghinoiu, „prin fixarea Paștelui în raport cu echinocțiul de primăvară și fază lunară, cele mai importante sărbători și obiceiuri păgâne au fost împinse în afară ciclului pascal, la Lăsatul Secului și la Rusalii”.

Această sărbătoare marchează și acel moment de cumpănă dintre noul an agrar și cel vechi. În funcție de această sărbătoare sunt ținute și obiceiurile și datinile locului. Acestea se împart în două categorii: sărbători care au loc înaintea de Lăsatul Secului în „Săptâmana Nebunilor” și obiceiuri care se țin în săptămâna „Caii lui Santoader”.

Praznicul de duminică este împodobit, din moși-strămoși, de tradiții pe care creștinii ortodocși le respectă pentru a avea un post ușor, care să înfrâneze puterea de a păcătui.

În foarte multe localități din sudul țării se păstrează cu sfințenie obiceiul de Batere a halviței. În cadrul acestei ceremonii participă și copiii și adolescenții. Se obișnuiește că gazdă să lege o bucată de halviță cu o sfoară și începe să o plimbe prin față tinerilor, organizați în echipe de câte doi, având mâinile legate la spate. Fiecare copil încearcă să prindă bucata de halviță cu gură, un lucru mai greu decât și-ar închipui mulți. Majoritatea celor care participă la această tradiție ajung să se murdărească din plin pe față și chiar pe haine. Se spune că persoana care prinde halvița în gură o primește drept recompensă.

O altă datină care se păstrează și în zilele noastre este Legarea grânelor. Acest obicei se practică pentru că păsările sau alte dăunătoare să nu distrugă recolta gospodarilor.

În unele sate din Covasna, de Lăsatul Secului se practică un alt obicei vechi, cel al focurilor purificatoare. Pe înserat, pe dealuri se aprind focuri. Conform tradiției, în acest fel atmosfera se purifică în comunitatea respectivă, ajutând totodată și la alungarea spiritelor rele. Mai mult, se credea că prin săvârșirea acestui ritual se asigură și perpetuarea renașterii la viață.

Iar în regiunea Munteniei, nurorile obișnuiesc să prepare plăcinte cu brânză dulce și stafide pe care mai apoi le oferă soacrelor, pentru că relațiile lor să rămână „dulci” și în timpul Postului Mare.

Nu în ultimul rând, se mai practică și obiceiul că mulți credincioși să ofere copiilor nevoiași câte șapte sticle cu lapte, simbolizând cele șapte săptămâni ale postului. Se crede că această tradiție va aduce hrană mai bună copiilor nevoiași pe parcursul Postului Paștelui.