(AUDIO) Vorba aceea – Despre…onomastică
Publicat de Larisa Calistru, 8 noiembrie 2014, 07:44
Se cunoaște că “ziua onomastică” este ziua numelui unei persoane. Unii ajung însă la extinderea întrebuintarii acestei expresii și pentru “ziua nașterii”, greșeală care contravine etimologiei cuvântului “onomastic”. Acesta derivă de la grecescul “onoma”(nume) care stă la baza a numeroase cuvinte românești, precum “onomatopee”, “toponimie.” “Onomastica”, în afara semnificației de “ziua numelui” mai înseamnă și “disciplina care studiază numele proprii dintr-o limbă.”
Greșit folosit apare adesea cuvântul “incantație.” Cineva spunea: “Simfonia mi-a procurat o incantație plăcută urechii”! “Incantație” înseamnă “magie”, “farmece”, “folosire de cuvinte magice”, nu “cantabilitate”, “muzicalitate”, “armonie”, care s-ar fi putut degaja din simfonia evocată.
A propos de numele proprii: în literatura comică, prin folosirea intenționat ironică, satirică, sarcastică a acestora, se obțin efecte comice savuroase. Iată doar câteva exemple din Vasile Alecsandri și, I.L.Caragiale: Bondici, Pungescu, Sandu Napoilă Ultraretrogradul, Clevetici Ultrademagogul, Cațavencu, Farfuridi, Brânzovenescu și Dandanache.
Și nu uitați vorba aceea… m-ai cucerit când am observat că vorbeşti şi scrii corect gramatical!
