Înălţarea Sfintei Cruci. Zi de mare sărbătoare. Ce nu e bine să faci și cum să ai noroc tot anul

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 14 septembrie 2016, 06:31

Una dintre cele mai vechi şi mai importante sărbători ortodoxe, Înălţarea Sfintei Cruci, cunoscută în popor drept Ziua Crucii, este celebrată în fiecare an pe data de 14 septembrie.

Pe data de 14 septembrie creştinii ortodocşi celebrează două evenimente importante, ambele legate de lemnul Sfintei Cruci, cea pe care a fost răstignit Isus Hristos: Aflarea Crucii şi înălţarea ei de către episcopul Macarie al Ierusalimului pe data de 14 septembrie 335, precum şi Aducerea Sfintei Cruci de la perşii păgâni, în anul 629, depusă ulterior în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Ca semn de cinstire a celor două evenimente, pe data de 14 septembrie a fiecărui an, în bisericile ortodoxe are loc o ceremonie specială, prin care Sfânta Cruce este scoasă din Altar în mijlocul lăcaşurilor de cult, în timp ce enoriaşii rostesc la fiecare cerere a preotului „Doamne miluieşte”. După ce toţi credincioşii s-au închinat, pe rând, şi au sărutat Sfânta Cruce, preotul duce crucea pe iconostas, unde va rămâne până la odovania sărbătorii, ce are loc pe 21 septembrie.

Înălţarea Sfintei Cruci este o sărbătoare importantă, amintind credincioşilor despre patimile Mântuitorului, motiv pentru care în această zi se ţine post, pentru sănătatea familiei şi spor în gospodării.

În zonele viticole, după Ziua Crucii se trece la culesul viilor, pe când în alte părţi se bat nucii ori se adună ramuri de alun, despre care spune că, dacă vor fi culese de Înălţarea Sfintei Cruci, acestea vor dobândi puteri miraculoase.

Tot de Ziua Crucii credincioşii nu au voie să consume usturoi, nuci, prune sau pepeni, adică acele fructe sau legume ale căror miez se aseamănă cu o cruce.

Se crede că monedele care se sfinţesc în această zi şi sunt păstrate în portofel împreună cu o cruciuliţă aduc belşug şi spor în muncă tot anul.

În calendarul popular, această sărbătoare mai poartă şi numele de Carstovul Viilor sau Ziua Şarpelui. Dacă prima denumire este întâlnită mai ales în zona deluroasă şi regiunile sudice, marcând începutul culegerii viilor, cea de-a două este întâlnită în fiecare zona. În popor se crede că în această zi şerpii şi alte reptile încep să meargă în ascunzişurile subterane, unde vor hibernă până în primăvară următoare.

În mediul rural, oamenii încă mai cred faptul că şerpii, înainte de a se retrage, obişnuiesc să se strângă mai mulţi la un loc, se încolăcesc şi formează o mărgică numită „piatră nestemată”, folosită pentru vindecarea tuturor bolilor.