Prima pagină » Ştiri » Actualitate » Matei Vișniec, omagiat la Teatrul de Stat din Constanţa

Matei Vișniec, omagiat la Teatrul de Stat din Constanţa

Publicat de , 24 aprilie 2016, 10:16

Dramaturg de succes în lumea franceză şi nu numai, autor a numeroase piese traduse şi jucate în lumea întreagă, Matei Vişniec este un scriitor care pare să fie descoperit şi redescoperit mereu, în ţara sa natală. Născut la Rădăuţi, în Bucovina în anii ’50, s-a remarcat ca dramaturg în România, chiar şi când piesele îi erau interzise. A crezut în rezistenţa culturală, în forţa cuvântului. Din 1987 trăieşte la Paris şi scrie teatru dar şi romane.
Ultimul roman a fost lansat ieri seară, la Teatrul de Stat din Constanţa, în prezenţa unui public numeros venit să-l întâlnească. „Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrelă”, volum apărut la Cartea Românească, este o carte despre tipologii umane, despre o călătorie prin lumea ideilor, prin istoria misterului teatral, dar şi prin ţinutul miraculos al Provenţei. La lansare au participat prof.dr. Cristina Tamaş, decan al Facultăţii de Litere de la Universitatea „Ovidius”, Dana Dumitrescu, director al Teatrului de Stat şi regizorul Radu Dinulescu, cel care a montat în premieră pe ţară, la Constanţa, piesa „ Şobolanul rege”.
Radu Dinulescu despre un autor celebru de o modestie incredibilă… Matei Vişniec:

Textele lui Vişniec sunt o provocare continuă. Cristina Tamaş, despre deconstrucţia frazei în scrierile sale:

E greu să fii scriitor şi jurnalist în acelaşi timp spunea Matei Vişniec într-un interviu la Radio Constanţa, realizat în urmă cu aproape un an si jumatate. Dar el şi-a dovedit priceperea în ambele drumuri, şi, mai ales, a reuşit magistral să stăpânească complet exerciţiul lingvistic al celor 2 culturi : franceză şi română.
Matei Vişniec:

Seara a continuat cu spectacolul „Şobolanul rege” în prezenţa autorului.

În interviul acordat în exclusivitate postului nostru de radio, în octombrie 2014, Matei Vişniec declara:
„De multe ori îmi pun întrebarea dacă nu este ceva defect în interiorul omului. Dacă noi, oamenii, nu suntem defecți prin metafizica noastră genetică. De ce, de la o generație la alta nu se învață nimic, nu se perpetuează prudența, rațiunea, doar pasiunea și violența. Toate aceste lucruri sunt subiecte importante. Eu le tratez în piesele mele, pentru că, până la urmă, personajul meu numărul unu este OMUL, omul și încă o dată omul, dar cu contradicțiile sale. Pentru că nicio altă disciplină nu ajunge să foreze mai adânc în interiorul omului decât literatura și decât teatrul.”
L-am întrebat ieri seară cum vede Europa astăzi, şi care ar fi raportul dintre presa franceză, pe care o cunoaşte foarte bine şi cea românească: