Asociația Română de Comunicații Audiovizuale: ,,Modificarea legii după care funcționează cu succes radioul public nu face decât să dedice această lege televiziunii publice și să oculteze existența radioului”

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 29 februarie 2016, 17:40

Incercarea de a salva TVR prin modificarea legii după care functíonează cu succes radioul public nu face decât să dedice această lege televiziunii publice și să oculteze existența radioului, lăsându-l fără o lege care i-a permis performanța de lider de audiență.
Mecanismele prin care se speră că se va realiza resuscitarea SRTV se concentrează pe modul de selectare a candidaților pentru consiliul de administrație și pe separarea funcției de președinte de cea de director general.
Dar selectarea candidaților se poate face și acum după criteriile propuse de proiectul lege, care sunt, întâi de toate, criterii de bun simț. Este greu de înțeles de ce, în aplicarea actualei legi, selecția s-ar face după alte criterii.
In ce privește separarea funcțiilor și renunțarea la modelul francez al PDG, aceasta va limita posibilitatea de inițiativă a unui posibil manager cu potențial de succes și nu va ajuta cu nimic un posibil manager fără acest potențial.
Pe scurt, soluțiile pentru TVR aparțin de registrul resurselor manageriale și de creativitate și nu de cadrul legislativ, care nu poate produce el însuși ”viziune”.

În fine, dincolo de orice judecată de principiu, modificarea legii implica asumarea responsabilității pentru riscul de a destabiliza radioul public, care a demonstrat că actuala lege nu barează calea spre succes, fără nici o garanție pentru redresarea SRTV.
Am avansat în diferite ocazii, în calitate de director al ARCA, evaluarea că problemele TVR sunt generate de încercarea, care nu apare în cazul radioului public, de a face din competiția pentru publicitate, în scopul de a câștiga un venit care reprezintă azi a douăzecia parte din venitul asigurat de taxa tv, pivotul strategiei de administrare a fondurilor provenite din această taxă.
Acest comportament este în contradicție cu necesitatea realizării uneia dintre principalele sarcini ale posturilor publice, așa cum a fost definită prin rezolutia de la Praga din 1994 a Conferintei Ministeriale Europene asupra politicii in mass media : solidarizarea socială.
Căci, așa cum arată un studiu EBU, o companie media care depinde de finantarea prin publicitate va fi supusa presiunii de a obtine audienta acelor categorii ale populatiei care sunt mai interesante pentru companiile care fac publicitate produselor lor. In felul acesta, principalul rol, anume realizarea coeziunii sociale, este obturat de interese legate de doar anumite categorii ale populatiei.
În cazul TVR, eliminarea tentației audienței pentru publicitate, prin eliminarea din lege a dreptului de a difuza publicitate sau prin simpla modificare de atitudine, ar favoriza reordonarea pe principii legitime a activității acesteia.
Eventuala finanțare de la buget a achiziției de programe, propusă de proiectul de lege, ar fi acceptabilă numai în condițiile retragerii TVR din competiția pentru publicitate, pentru a nu produce distorsiuni și discriminări în relația cu televiziunile private și desigur în condițiile în care s-ar alinia reglementărilor privind ajutorul de stat, în sensul dedicării acestor fonduri strict pentru achiziția de ”produse” culturale.

In paralel, este necesara o regândire bazată pe același principiu al solidarizării evocat mai sus și a modului de finanțare prin ”taxa” a posturilor publice.
La origine, finantarea prin taxe a fost definită ca o autorizare de a receptiona programele publice, si trebuie remarcat aici ca reglementarile pana de curand in vigoare in Romania (HG 516 si 517/ 1994) mentineau aceasta definire originara, care este astazi depasita, mergand pana la a caracteriza drept contravenții acte ale cetateanului care, potential, putea receptiona programele publice (pentru ca poseda un aparat radio sau tv fara sa il declare), in relatia sa cu obligatia de a primi aceasta autorizare.
Dar, in lumina Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, nu se mai poate accepta astazi ca ar fi necesara o autorizare a cetateanului de a receptiona programele publice, accesul nediscriminatoriu si universal la aceste programe fiind garantat în virtutea dreptului la informare. De aceea, astazi, obligatia de plati o taxa destinata posturilor publice este perceputa in Europa ca o contributie generală la finantarea acestora, necesara pentru sustinerea posibilitatii universale de a le receptiona programele si nu ca mod de a obtine o autorizare individuala, precum si ca act de solidarizare a publicului general cu valori sociale unanim acceptate. Această contribuție este general obligatorie pentru toți cetățenii, desigur cu excepții pentru cazurile unor resursele financiare limitate.
Anexez extrase din un comunicat ARCA din 2003.

George Chiriță
Director executiv ARCA