AUDIO: Alcoolismul poate fi vindecat. Doar 17 constănţeni îşi recunosc viciul

Publicat de , 6 noiembrie 2015, 14:37

„Numele e Cătălin, fac parte din comunitatea Alcoolicilor Anonimi.”

Aşa încep întâlnirile celor care conştientizează, în cele din urmă, că alcoolul este stăpân pe viaţa lor şi nu invers.
Într-un an şi jumătate, de când s-a înfiinţat şi la Constanţa un astfel de grup, doar 17 persoane au acceptat să fie ajutate şi merg, săptămânal, la astfel de întruniri, care au loc într-o anexă a unei biserici. Fiecare povesteşte din intimitatea lui atât cât consideră că este necesar, iar rezultatele, e drept, nu se văd peste noapte. Doar nouă dintre participanţi au reuşit să nu mai bea deloc, ne-a povestit Cătălin, fondatorul comunităţii. „Am găsit un grup de oameni, care au aceeaşi boală ca mine. Sunt destul de puţini cei care acceptă că au problema aceasta, sunt şi mai puţini cei care acceptă că au nevoie de ajutor.”

Cătălin îşi aminteşte că primele semne au apărut când era în facultate. Când alţii se opreau din băut, el continua. Apoi a lucrat pe şantier, unde a băut şi mai mult. Astfel, încet, dar sigur, a pierdut controlul. „ Mă trezeam dimineaţa din beţie şi îmi trebuia băutură, deşi am suferit mult şi fizic, material, social. M-am îndepărtat de prieteni pentru că nu mai aveau ce discuta cu mine. De familie nu mai vorbesc, erau traumatizaţi. Acum, după doi ani şi ceva, de când am întrerupt consumul de alcool, am învăţat un nou mod de viaţă.”

Un alcoolic îşi acceptă boala şi faptul că trebuie ajutat, atunci când ajunge la fundul sacului. „Am cunoscut un alcoolic militar care mi-a zis că s-a trezit cu glonţul pe ţeavă. Eu …m-am trezit de frica închisorii. Am condus sub influenţa băuturilor alcoolice.”

De multe ori, familia îl afundă şi mai mult pe alcoolic, spune Cătălin. „Am stat de vorbă cu cineva, îmi spunea că îi este ruşine să îi spună mamei ei că bea prea mult. Dacă vezi că are hepatită, n-o duci la doctor? Dacă vezi că e alcoolic, de ce te ascunzi? Nu e o ruşine. E o boală!”

Tentaţii sunt multe, dar Cătălin reuşeşte să stea departe de băutută pentru că este conştient că un pahar e prea mult, iar o sută ar putea fi prea puţine. „De când m-am lăsat de băut au fost multe ocazii: revelioane, petreceri, nunţi, botezuri, Crăciun, unde am rezistat. Dacă vreau să am o viaţă normală trebuie să stau departe. Prietenii adevăraţi au înţeles şi mă acceptă aşa cum sunt. În afara alcoolismului, sunt un om normal, bine…poate am probleme cu ficatul. Viaţa mea e foarte frumoasă aşa cum este acum şi nu-mi trebuie băutură.”

Cătălin consideră că ceea ce a primit trebuie să dea înapoi, aşa a luat fiinţă această comunitate. „Am primit abstinenţa, îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta, încerc să-i ajut şi pe alţii. Nu poţi să-i spui cuiva că nu e bună băutura, iar tu să te gândeşti la pahar.”

teodorabaumann@radioconstanta.ro