GDPR & CCTV: Mitul „Este proprietatea mea, filmez ce vreau” este FALS

Dreptul de a vă proteja locuința cu ajutorul camerelor video nu înseamnă dreptul de a-i supraveghea permanent pe ceilalți, explică Daniela Cireașă, specialist în protecția datelor personale.

Publicat de Adina Sîrbu, 15 octombrie 2026, 07:45

Rubrica GDPR, susținută de Daniela Cireașă, președintele Asociației Specialiștilor în Confidențialitate și Protecția Datelor și Data Protection Officer (DPO) certificat internațional, continuă cu o serie de episoade dedicate regulilor privind protecția datelor personale în cazul utilizării camerelor de supraveghere video.

Pornind de la faptul că orice cameră de supraveghere care filmează persoane prelucrează date cu caracter personal, ceea ce înseamnă că, în multe situații, atât companiile și instituțiile, cât și persoanele fizice trebuie să respecte regulile privind protecția datelor, specialistul  Daniela Cireașă demontează câteva dintre cele mai răspândite mituri legate de supravegherea video și explică drepturile, obligațiile și limitele legale ale filmării în spații publice sau private.

Episodul 32 – Mitul GDPR al săptămânii: „Este proprietatea mea, filmez ce vreau” este FALS

Continuăm seria despre camerele de supraveghere video cu un mit pe care îl întâlnesc foarte des: „Este proprietatea mea, filmez ce vreau.”

Ei bine… nu întotdeauna.

Este firesc să vreți să vă protejați locuința și bunurile.

Puteți instala camere de supraveghere pentru securitatea proprietății voastre.

Însă este important și ce surprind acele camere.

Dacă locuiți la casă și camera filmează doar interiorul proprietății, în multe situații discutăm despre o activitate din sfera vieții private.

Dar dacă aceasta surprinde și trotuarul, strada, curtea vecinului sau alte proprietăți, situația se schimbă și pot deveni aplicabile regulile privind protecția datelor.

La bloc, lucrurile sunt și mai sensibile.

De exemplu, nu este suficient să spuneți: „Am montat camera pe ușa apartamentului meu.”

Dacă aceasta filmează permanent casa scării, ușa vecinului, liftul sau persoanele care intră și ies din imobil, vorbim despre o prelucrare a datelor personale care poate afecta dreptul celorlalți locatari la viață privată.

În plus, dacă asociația de proprietari decide instalarea unui sistem de supraveghere, aceasta are obligații clare privind informarea persoanelor filmate, stabilirea scopului supravegherii, limitarea accesului la imagini și perioada de păstrare a acestora.

Așadar, înainte de a instala o cameră, întrebați-vă un lucru simplu: Filmez doar ceea ce este necesar pentru a-mi proteja proprietatea sau filmez și viața celorlalți?

Așadar, rețineți: Dreptul de a vă proteja locuința nu înseamnă dreptul de a-i supraveghea permanent pe ceilalți.

Iar mitul de astăzi „Este proprietatea mea, filmez ce vreau” este Fals.

Data viitoare vom încheia seria dedicată camerelor de supraveghere și vom trece în revistă cele mai importante reguli pe care ar trebui să le cunoască orice proprietar al unui sistem de supraveghere video.

Vezi și:

GDPR și supravegherea video: Drepturi, obligații și limite legale