Calendar istoric MINAC: 9 octombrie – Constanța la sfârșitul secolului XIX (1880-1895). Populația, vechile străzi și clădirile publice

Publicat de Doina Sirbu, 9 octombrie 2026, 11:56

În 1880, la doi ani de la instaurarea administrației românești în Dobrogea, un recensământ al administrației locale stabilea că populația Constanței era de 5.204 persoane. Un an mai târziu, în 1881, orașul număra 5.000 de locuitori, dintre care 680 erau români, 1.625 tătari, 1.500 greci, 235 turci, 244 bulgari, 260 armeni, 315 evrei și 141 de alte naționalități.

În următorii 14 ani, Constanța s-a dezvoltat continuu, iar fostul sat cu majoritate musulmană a devenit un oraș important al României, o stațiune turistică extrem de căutată. Astfel, în 1894, Constanța își va dubla populația față de anul 1880, ajungând la 9.499 de locuitori. De această dată, românii sunt cei majoritari, cu 2.519 persoane înregistrate la recensământ. Sunt consemnați de asemenea 2.460 de greci, 2.202 turci și tătari, 855 de evrei, 559 de armeni, 332 de germani, 181 de unguri, 109 italieni, 109 englezi, 106 bulgari, 33 de ruși etc.

În 1885, știm că orașul avea 62 de străzi. Cele mai multe case se aflau pe străzile Mircea (cu 78 de case) și Carol (actualul bulevard Tomis – cu 71 de case). Strada Libertății (astăzi Ecaterina Varga) avea 45 de case, iar strada Romană (astăzi Revoluției din 22 Decembrie 1989) avea 40 de case.

Revenind la strada Mircea, importantă arteră a urbei, trebuie spus că din cele 78 de case, 49 dintre ele erau cu un etaj, iar 29 cu două etaje. Pe Mircea se mai aflau în perioada 1880-1895 numeroase ateliere și magazii și tot aici funcționa deja Biserica Greacă Metamorphosis – Schimbarea la față, ridicată încă de pe vremea stăpânirii otomane. Se construiesc după 1880 Hotel Carol (Comandamentul Marinei), dar și primul Cazin al orașului – Kursaal, Sala de Cură, care va funcționa în apropiere de Farul Genovez până în 1892, când se va construi, tot pe Bulevardul Elisabeta, cel de al doilea Cazin.

Primăria a funcționat în această perioadă într-o clădire închiriată de pe strada Călărașilor (astăzi Cristea Georgescu). Primul edificiu construit special pentru a fi Primărie va fi ridicat abia în 1894 (finalizat în 1896), după planurile arhitectului Socolescu. Este clădirea unde astăzi funcționează Muzeul de Artă Populară și care a fost din 1906 Poșta orașului. Prefectura, fostul Konak al administrației turcești, a funcționat din 1880 pe strada Traian (pe un teren ocupat astăzi de Liceul Eminescu). Aici și-a efectuat mandatele primul prefect al județului, ctitor al urbei, Remus Opreanu. Clădirea a fost distrusă în 10/11 ianuarie 1883 de un incendiu devastator, iar prefectura a continuat să funcționeze în alte imobile.

În anul 1883 se pune piatra de temelie la Catedrala Ortodoxă „Sfinții Petru și Pavel“, dar lăcașul va fi sfințit și inaugurat abia în 1895. În 1886 se ridică și Biserica Evanghelică, care se afla pe strada Carol, oarecum vizavi de actuala Sală a Sporturilor. Această biserică a fost dărâmată în 1955.

În locul unde astăzi este Biblioteca Județeană Ioan N Roman se afla Cazarma Infanteriei – sediul Regimentului 34 Infanterie. Între hotelurile Palas și Carol, din 1890 se găsea Palatul Sturdza, edificiu construit de principele Grigore Sturdza, fiul fostului domnitor muntean Mihail Sturdza.

Strada cunoscută nouă astăzi ca Aristide Karatzali se numea Ceres, iar actuala Vasile Alecsandri (care coboară din spatele Lupoaicei având în dreapta Muzeul de Artă Populară) era strada Gării (Gara Veche).

Până pe 19 ianuarie 1894 pe locul falezei Modern de astăzi, între Biserica Greacă și Zorile existau strada Cărămidari și alte câteva stradele, unde se găseau peste 35 de case. Această zonă a început să dispară la data sus-menționată, în urma prăbușirii falezei.

Acestea sunt doar câteva elemente de urbanism ale sfârșitului de veac XIX, care ne ajută să refacem imaginea urbei lui Ovidiu, așa cum era ea în urmă cu peste 130 de ani…

Reclama zilei – Fabrica de Pălării de Damă a Doamnei Serafim, str. Mircea no.2.Pălării de damă – Garnituri – Pene – Flori – Transformări și Reparațiuni – Execuțiune ireproșabilă – Prețuri de reclamă. (1924)

Sursă: MINAC