GDPR și CCTV: Mitul „Dacă am filmat un hoț, pot publica imaginile pe Facebook” este FALS

Camerele de supraveghere sunt pentru securitate, nu pentru „naming & shaming” pe internet, explică specialistul GDPR Daniela Cireașă.

Publicat de Adina Sîrbu, 24 septembrie 2026, 09:06

Rubrica GDPR, susținută de Daniela Cireașă, președintele Asociației Specialiștilor în Confidențialitate și Protecția Datelor și Data Protection Officer (DPO) certificat internațional, continuă cu o serie de episoade dedicate regulilor privind protecția datelor personale în cazul utilizării camerelor de supraveghere video.

Pornind de la faptul că orice cameră de supraveghere care filmează persoane prelucrează date cu caracter personal, ceea ce înseamnă că, în multe situații, atât companiile și instituțiile, cât și persoanele fizice trebuie să respecte regulile privind protecția datelor, specialistul  Daniela Cireașă demontează câteva dintre cele mai răspândite mituri legate de supravegherea video și explică drepturile, obligațiile și limitele legale ale filmării în spații publice sau private.

Episodul 29 – Mitul GDPR al săptămânii: „Dacă am filmat un hoț, pot publica imaginile pe Facebook”

Continuăm seria despre camerele de supraveghere video cu un nou mit.

„Dacă am filmat un hoț, pot publica imaginile pe Facebook.”

Ei bine… fals.

Se întâmplă tot mai des să vedem pe rețelele de socializare imagini din camerele de supraveghere însoțite de mesaje precum: „Îl cunoaște cineva?”, „Distribuiți, vă rog!” sau chiar „Acesta este hoțul care mi-a furat bunurile.”

De cele mai multe ori, o astfel de publicare nu este legală.

Faptul că dețineți imaginile nu vă dă dreptul să le publicați pe internet.

Chiar dacă aveți suspiciunea sau chiar convingerea că persoana respectivă a comis un furt, nu voi sunteți cei care stabilesc vinovăția.

În plus, publicarea imaginilor pe rețelele de socializare înseamnă o nouă prelucrare a datelor cu caracter personal, una care trebuie să aibă un temei legal și să respecte principiile GDPR, inclusiv proporționalitatea și limitarea scopului.

Scopul pentru care ați instalat camerele a fost, de regulă, protejarea persoanelor și a bunurilor, nu expunerea publică a imaginilor.

Dacă sunteți victima unei infracțiuni, soluția este să sesizați Poliția și, dacă este necesar, să puneți imaginile la dispoziția organelor de cercetare penală.

Autoritățile au competența de a investiga faptele și, atunci când legea permite, de a face publice imagini pentru identificarea autorilor.

Dar un magazin, o firmă sau o persoană fizică nu ar trebui să transforme rețelele de socializare într-un tribunal public.

Să ne gândim și la o altă situație.

Ce se întâmplă dacă persoana filmată este nevinovată? Sau dacă imaginile sunt interpretate greșit? Prejudiciul de imagine poate fi uriaș și, uneori, imposibil de reparat.

Așadar, rețineți: Camerele de supraveghere sunt pentru securitate, nu pentru „naming & shaming” pe internet.

Iar mitul de astăzi „Dacă am filmat un hoț, pot publica imaginile pe Facebook” este FALS.

Data viitoare vom vorbi despre o altă întrebare pe care o primesc foarte des: pot angajatorii să folosească imaginile camerelor de supraveghere pentru a monitoriza permanent activitatea angajaților?

Vezi și:

GDPR și CCTV: „Este suficient să pun un afiș cu «Zonă supravegheată video»” – FALS