GDPR și supravegherea video: Drepturi, obligații și limite legale

Supravegherea video și protecția datelor: mituri demontate și reguli esențiale explicate de specialistul Daniela Cireașă.

Publicat de Adina Sîrbu, 3 septembrie 2026, 10:15 / actualizat: 10 septembrie 2026, 10:16

Rubrica GDPR, susținută de Daniela Cireașă, Data Protection Officer, continuă cu o serie de episoade dedicate regulilor privind protecția datelor personale în cazul utilizării camerelor de supraveghere video.

Pornind de la faptul că orice cameră de supraveghere care filmează persoane prelucrează date cu caracter personal, ceea ce înseamnă că, în multe situații, atât companiile și instituțiile, cât și persoanele fizice trebuie să respecte regulile privind protecția datelor, specialistul  Daniela Cireașă demontează câteva dintre cele mai răspândite mituri legate de supravegherea video și explică drepturile, obligațiile și limitele legale ale filmării în spații publice sau private.

Ea va explica de ce afirmații precum „Dacă este camera mea, pot filma tot ce vreau”, „Dacă am filmat un hoț, pot publica imaginile pe Facebook” sau „Dacă am camere pentru securitate, le pot folosi și pentru a-mi supraveghea angajații” sunt greșite și ce prevede, de fapt, legislația privind protecția datelor.

Episodul 26 – Mitul săptămânii: „Dacă este camera mea, pot filma tot ce vreau.”

Începem astăzi o serie dedicată camerelor de supraveghere video.

Și începem cu un mit pe care îl aud foarte des: „Dacă este camera mea, pot filma tot ce vreau.”

Ei bine… fals.

O cameră de supraveghere care filmează persoane prelucrează date cu caracter personal. Asta înseamnă că, în multe situații, trebuie respectate regulile privind protecția datelor.

Aceste reguli nu se aplică doar companiilor sau instituțiilor. În anumite situații, ele se aplică și persoanelor fizice.

De exemplu, dacă instalați o cameră care filmează exclusiv interiorul locuinței sau curtea proprie, ne putem afla în sfera unei activități strict personale.

Însă dacă aceeași cameră surprinde trotuarul din fața casei, strada, proprietatea vecinului sau alte persoane aflate în afara spațiului vostru privat, este foarte posibil ca această excepție să nu mai fie aplicabilă.

În cazul companiilor și instituțiilor, regulile sunt și mai clare.

Camerele trebuie instalate pentru un scop legitim, cum ar fi protecția persoanelor sau a bunurilor, iar utilizarea lor trebuie să respecte atât legislația privind protecția datelor, cât și celelalte acte normative aplicabile.

Așadar, rețineți: Nu camera creează problema. Modul în care este utilizată poate crea problema.

Iar mitul de astăzi este unul pe care merită să îl țineți minte:

„Dacă este camera mea, pot filma tot ce vreau.” Fals!

Data viitoare vom vedea ce obligații au cei care instalează camere de supraveghere și de ce un simplu afiș cu pictograma unei camere nu este întotdeauna suficient.