AUDIO | Sorin Ioniță, Expert Forum: Autoritățile și sindicatele poartă împreună vina pentru blocajul Legii salarizării
România nu a avut niciodată o grilă unitară de salarizare, iar întârzierea elaborării ei și lipsa dezbaterilor reale pe această temă au dus la blocajul actual, spune președintele EFOR.
Publicat de Adina Sîrbu, 27 august 2026, 08:47
Vina pentru blocajul în care s-a ajuns cu legea salarizării unitare este împărțită între autorități și marile centrale sindicale, consideră Sorin Ioniță, președintele Expert Forum.
Acesta este de părere că autoritățile ar fi trebuit să prezinte un proiect al legii în urmă cu mai mulți ani, care să permită discuții la obiect și să asigure suficient timp pentru disiparea nemulțumirilor.
În același timp, sindicatelor li se poate reproșa că îi apără pe bugetarii de lux, prin modul în care intervin în dezbateri și îi abandonează pe cei mai mulți dintre angajații la stat, care au venituri mici și medii.
Sorin Ioniță: Se știa de patru ani și jumătate, de când a început PNRR-ul, și ar fi trebuit făcută și fără PNRR, oricum. Pentru că orice țară are un sistem, o grilă de salarizare publică, care îți face un pic de transparență și ordine și echitate, cât de cât, în sistemul angajaților de stat. Noi n-am avut-o niciodată; totdeauna au fost aranjamente sectoriale, netransparente: ministere puternice, cu salarii mari, ministere mai puțin puternice, cu salarii mici, pe aceleași funcții, pe aceleași tipuri de funcții. Deci era o nevoie a statului român să se facă chestia asta, dar sigur că e costisitoare politic, ca și o reformă a pensiilor sau altele de genul ăsta.
Pentru că, într-adevăr, ar fi trebuit să-ți dai șase luni, să pui un draft de lege în dezbatere publică, să discuți cu sindicatele, să fie proteste, să fie furie, să lași luni, să mergi prin țară cu caravana la consultări, cum a făcut, nu știu, îmi vine în minte Emmanuel Macron, când era chestia cu pensiile sau cu alte reforme, și-a dat un an de zile, a făcut un program de nu știu câte zeci, sute de întâlniri.
Cine n-a făcut-o? Păi cine a guvernat din noiembrie 2021 până azi, că atunci a început PNRR-ul. Era absolut previzibil. Știți că se discuta foarte mult de pensiile speciale, și ăsta a fost un jalon, și noi întrebam: dom’le, dar salarizarea publică? Voi vă dați seama ce o să vină peste noi când vă veți apuca de aia? Când o faceți? Și era tăcere mormânt, și la Ministerul Muncii, și la primul ministru care era atunci.
Asta este povestea cu legea salarizării, care, în esență, e o chestie foarte simplă. Ai, n-ai bani, țara e săracă sau bogată, tu trebuie să ai o grilă, un sistem de coeficienți. Te cerți bine un an, doi, până agreezi, faci un compromis cu acești coeficienți, și pe urmă, pe măsură ce țara se îmbogățește, economia crește, acea valoare unitară crește, și cresc toate salariile. Dar se păstrează proporția între ele. Ori noi această grilă nu o avem și n-am avut-o niciodată.
Așa era ciclul normal: Ministerul Muncii să propună o asemenea chestie, ministrul respectiv să-și asume acea muncă a unui ministru — e o muncă politică de a convinge societatea. Munca tehnică era făcută în minister, a fost asistență de la Banca Mondială și, la drept vorbind, de vreo 20 de ani tot avem asistență pe legea salarizării publice. Mi-amintesc eu, prin 2002, 2003, 2004, sub guvernul Năstase, se primea asistență tehnică pentru a face o asemenea chestie. Deci, pe acolo sunt hârtii, scenarii, adică nu era că n-aveai de unde începe. Un ministru sau viceprim-ministru sau prim-ministru o ia, o scoate din sertar și face ce vă povesteam înainte: începe să umble prin țară, să vorbească cu sindicatele, să se ducă în Comitetul Economic și Social, să discute acolo. Deci, ce trebuie să facă un ministru este să investească capital politic. Munca lui este să discute cu societatea, nu să stea închis în minister, să spună stați, că lucrăm la coeficienți.
Deci autoritățile trebuiau să vină mai demult, cu un an în urmă, cu doi ani în urmă, sau preferabil în 2022, în primul an al PNRR-ului, cu o grilă pe masă, să o vedem toți, ca o mare tabel, ca o matrice, și să se așeze cu sindicatele, să se încuie într-o cameră și, din luna septembrie până în luna decembrie, să tot negocieze pe coeficienții ăia.
Și sindicatele sunt parte din această chestie, pentru că nu poți să vii cu „nu, nu, nu, nu-mi convine, dați-ne sporurile înapoi”. Trebuie să arăți că e în interesul angajaților tăi, cum vrei tu să arate o grilă mai bună. Și, în special, mă așteptam la liderii sindicali să-i apere pe angajații bugetari mai slabi la salarii. Eu constat că ei îi apără pe aia mai puternici. Ei vorbesc, pentru că ei înșiși, liderii sindicali, sunt undeva la vârful sectorului public. Ba sunt profesori universitari cu vechime maximă și burdușiți cu proiecte și bat în 10.000 de euro pe lună. Ba sunt în sectoare superprotejate și își iau bani de la sindicate. Deci eu n-am senzația că ei apără angajatul public care are, nu știu, 5.000 de lei în mână.
Ar corecta legea salarizării inechitățile din prezent? Răspunsul, în interviul integral cu Sorin Ioniță, președintele Expert Forum, realizat de Bogdan Comșa.
