Calendar istoric MINAC: 5 august – Asasinarea milionarului Șismanian

Publicat de Doina Sirbu, 5 august 2026, 13:25

În anii ’20 ai veacului trecut la Constanța s-au înregistrat mai multe crime care au zguduit liniștea urbei. Unul dintre cele mai mediatizate cazuri, atât pe plan local, cât și regional și național, a fost asasinarea, în plin centrul orașului, a unui milionar. Timp de mai multe zile, gazetele au publicat noi informații și interviuri legate de acest asasinat.

Povestea a început în noaptea de 4 spre 5 august 1923, puțin după miezul nopții, atunci când localnicul Kircor Kircorian, domiciliat pe strada Cuza Vodă, la nr. 26, se afla pe strada General Cernat (astăzi Cpt. Petre Romulus), îndreptându-se grăbit către casa sa, aflată în apropiere. Era o noapte neagră iar drumul nu era deloc luminat, astfel că omul s-a împiedicat la un moment dat, chiar pe trotuar, după ce a lovit ceva cu piciorul. Kircorian a aprins un chibrit și a constatat cu groază că se izbise  de cadavrul unui bărbat, întins de-a curmezișul trotuarului, și care era groaznic mutilat la cap. Trecătorul a anunțat imediat poliția și în scurt timp, la fața locului au sosit procurorul Vârnav (a nu se confunda cu Scarlat Vârnav, fost prefect al județului, dar probabil cei doi se înrudeau), însoțit de comisarii Leahu și Stanciu. Cei trei au stabilit că decedatul prezenta două răni grave la cap, făcute probabil cu ajutorul unui pumnal. Întrucât nu exista destul sânge în acel loc, anchetatorii au concluzionat imediat că omul nu fusese ucis acolo unde a fost găsit. Asupra sa au fost găsite câteva obiecte personale, un ceas de aur, și acte de afaceri care au dus la identificarea sa în persoana unui comerciant grec de origine armeană, Dicran Șismanian, refugiat de la Constantinopol și stabilit  de aproape un an la Constanța.

La percheziția corporală nu a fost găsit niciun portofel, astfel încât motivul crimei a fost concluzionat că ar fi fost jaful. Criminalii nu îi luaseră însă chiar toți banii întrucât asupra sa polițiștii au găsit 149 de lire otomane, ascunse în cusătura pantalonului. Zilele următoare cercetările au continuat. Medicul legist a stabilit că rănile mortale nu erau de cuțit, ci erau plăgi împușcate realizate cu un revolver ținut foarte aproape de victimă. Treptat, s-a creat un cerc de suspecți și surprinzător, aceștia erau, în majoritate, membrii familiei victimei, soția sa și doi cumnați Artin Manuchian și Arthur Calpachian, comercianți și parteneri de afaceri ai mortului.

În noaptea crimei, victima fusese văzută la cafeneaua Bursa, din Piața Independenței (astăzi, Ovidiu). Șismanian locuia cu chirie într-o cameră a hotelului Londra și recent se despărțise de soție și copii (care locuiau tot la Londra, dar în altă cameră), din cauza unor grave neînțelegeri. Doamna Șismanian îl acuzase în repetate rânduri de maltratare și agresiune fizică iar cumnații parteneri de afaceri  îi imputau o înșelăciune de peste 2 milioane de lei. Anchetatorii au stabilit că în noaptea crimei Șismanian avea asupra lui 1, 5 milioane lei, bani pe care îi purta mereu cu ei de frică să nu fie furat. Cu câteva luni înainte de asasinat el făcuse plângere la poliție că în camera sa intraseră trei bărbați mascați care îl amenințaseră cu pistolul și îi ceruseră banii. Scăpase atunci cu viață, agresorii fugind să nu fie văzuți de alți martori din hotel.

În luna iulie 1923, Șismanian fusese bătut crunt de niște necunoscuți, dar supraviețuise. Era o afacere încurcată, iar membrii familiei păreau vinovații ideali, motiv pentru care au fost reținuți de poliție. Cazul părea încheiat dar treptat, suspecții au fost eliberați, demonstrând că au avut alibiuri în noaptea crimei. Ziarul Dacia a publicat aproape zilnic articole despre caz, cu informații noi dar și cu interviuri luate unor diplomați, armeni sau turci, care îl cunoscuseră pe cel ucis. Arthur Calpachian și-a susținut nevinovăția și chiar a pus o recompensă de 30.000 de lei pentru informații care să ducă la adevărații criminali. Timpul a trecut, doamna Șismanian a fost lăsată să plece cu cei doi copii ai săi la Atena, iar cumnații săi au continuat să facă comerț la Constanța. Ucigașii lui Șismanian rămâneau necunoscuți!

După doi ani, în anul 1925, cazul a fost, surprinzător, repus pe tapet. A fost însă nevoie, din păcate, de o nouă crimă, pentru a se întâmpla acest lucru. La sfârșitul lui iulie 1925, o cafenea de pe IC Brătianu era mereu plină de târgoveți, localnici sau venetici veniți să facă afaceri la Constanța. Localul îi aparținea unui bătrân de 70 de ani, Parsah Marcas, care muncea și locuia acolo împreună cu soția sa și doi copii mici. Într-o zi, un agent fiscal a venit la cafenea și l-a amenințat pe proprietar că îi închide cârciuma, dacă nu își achită taxele din ultimi doi ani. Seara, Marcas i-a cerut soției să îi dea cei 4000 de lei pe care îi dăduse pentru păstrare. Femeia i-a spus că îi dăduse fratelui ei pentru a-și plăti niște datorii.

În noaptea de 29 iulie, înfuriat peste măsură, bătrânul și-a omorât consoarta cu bucată de lemn, chiar în beciul casei. A doua zi a declarat tuturor că ea a plecat de acasă. Și-a chemat soacra să aibă grijă de copiii minori iar el a fugit din Constanța. A fost văzut la Giurgiu și apoi prins într-un sat din Bulgaria, de unde a fost extrădat. S-au aflat apoi foarte multe lucruri despre el: își ucisese nu una, ci trei neveste, de-a lungul timpului, și făcuse ani grei de ocnă în Siberia.

Primul Război Mondial și slăbirea pazei în lagărul de muncă silnică l-au ajutat să scape și să vină în Dobrogea. A fost bănuit că a comis și alte crime, pe care nu le-a mărturisit, toate în scop de jaf. Așa a putut să își deschidă cafeneaua și să se dea drept negustor cinstit. Supranumit Barbă Albastră, după celebrul pirat  din povestea lui Charles Perrault, Marcas a devenit principalul suspect și în cazul crimei lui Șismanian, mai ales pentru că în toamna acelui asasinat, el a reușit să își plăteacă datorii uriașe, cu niște bani veniți parcă de nicăieri. El nu a recunoscut fapta niciodată și crima din 5 august 1923 nu i-a putut fi niciodată imputată. Nici astăzi nu se știe cine exact l-a ucis pe milionarul Șismanian iar cazul nerezolvat a rămas în istoria morbidă a urbei tomitane…

Reclama zilei – W. Staadecker, Depou de mașini și unelte agricole, Str. Griviței no.6 – Locomobile cu sau fără aparat de ars pae Ruston – Treerătoare cu fusuri curbate sau excentrice Ruston. Secerătoare cu aparat de legat snopi, secerătoare simple Daisy, cositoare de fân no 4 – toate marca Mc Cormick. Pluguri universale originale Rud. Sack, greble de fân, vânturătoare, trioare, grape, mașine de semănat, etc.etc. Depou permanent de reserve. (1898)

Sursă: MINAC