Calendar istoric MINAC: 6 iulie – Bretanion, episcopul care a învins un împărat, și legenda lui Teotim, Zeul romanilor

Publicat de Doina Sirbu, 6 iulie 2026, 15:03

Fiecare dintre noi a călcat măcar o dată în viață pragul catedralei arhiepiscopale din Peninsulă. Din păcate, rar găsim timpul pentru a admira și studia minunatele picturi ce împodobesc pereții lăcașului de cult. Și totuși, trebuie să facem asta pentru a cerceta două fresce care ne oferă două frumoase povești ale Tomisului nostru milenar. Chiar înainte de a intra în lăcaș, pe unul dintre zidurile laterale boltite se află zugrăvită istoria episcopului Bretanion, cel care nu a vrut să renunțe la credința sa și care a reușit să își impună hotărârea în fața celui mai puternic om al lumii de la acea vreme, împăratul Romei. S-a întâmplat în anul 369 d.H, atunci când la Tomis a ajuns cezarul Flavius Valens, adept al ereziei lui Arie sau Arian (erezie ariană). Împăratul a fost întâmpinat în catedrala episcopală a Tomisului de către Bretanion, iar potrivit cronicarilor creștini, la întâlnire era prezentă aproape toată suflarea orașului.

Valens i-a cerut episcopului să renunțe la credința acceptată de întreaga lume creștină (stabilită în Sinodul ecumenic de la Niceea) și să adere la erezia lui Arie. Bretanion s-a împotrivit și a avut curajul de a-l sfida pe împărat și de a părăsi catedrala, fără încuvințarea acestuia. Și pentru ca umilința lui Valens să fie și mai mare, toți enoriașii tomitani au urmat calea episcopului iar împăratul s-a trezit singur în catedrală, doar cu însoțitorii săi. Bretanion și tomitanii au mers într-o biserică mai mică a orașului și au stat ore întregi rugându-se. De-a lungul timpului, istoricii au explicat și atitudinea curajoasă a poporului tomitan, cel care se încredea mult mai mult în episcopul ei, decât în împărat. Se spune că Valens a vrut să îl pedepsească pe Bretanion și să îl exileze, dar a renunțat la acest gând, întrucât se temea de o rebeliune a poporului. Tomitanii erau foarte importanți pentru imperiu în acea vreme, ei fiind cei care îi opreau pe migratori să intre în celelalte provincii controlate de romani. Descris de istoricii bizantini de mai târziu ca un bărbat „destoinic și renumit prin virtute”, Bretanion a continuat să păstorească ani buni poporul Tomisului și chiar întreaga Scytie Minor și mult mai târziu, după ce Valens a ieșit din istorie. Amintirea episcopului fără de teamă și iubitor al dreptei de credințe nu s-a șters niciodată…

O a doua frescă de la Catedrală ne spune legenda Sfântului Teotim, cel cunoscut pentru „sfințenia și minunile sale”. Cel cunoscut de către biserică, pentru că din păcate, puțini dintre laici știu ce anume a înfăptuit acest părinte al creștinismului românesc. Este timpul poate să încercăm să reparăm această nedreptate. Teotim a fost episcop al Tomisului la sfârșitul secolului IV – începutul secolului V și așa cum istoricul creștin Sozomen menționa, era de al locului, „de neam scit”. Un om modest și cumpătat, ce își purta mereu părul lung, Teotim era părintele spiritual al întregii Dobroge vechi (Scythia Minor). Nu îi plăcea să stea prea mult în oraș și adesea bătea drumurile provinciei, încercând să îi convertească și pe migratorii huni care se stabiliseră de ceva vreme prin zonă. Chiar și aceștia îl respectau foarte mult și îl numeau „zeul romanilor”. Teotim le oferea barbarilor daruri scumpe și din acest motiv, aceștia credeau că este un om foarte bogat. O bandă de huni s-a gândit însă într-o zi să îl ia prizonier pe episcop pentru a cere apoi o mare răscumpărare. L-au atacat mai mulți, iar unul dintre ei se pregătea să arunce asupra sa un laț, pentru a-l lega. Povestea spune că dintr-o dată, brațul celui care arunca lațul a rămas înțepenit în aer, iar nefericitul nu l-a mai putut mișca. Tovarășii săi i-au cerut „zeului romanilor” să îl izbăvească pe păcătos, iar Teotim a spus o rugăciune și hunul a putut din nou să își miște mâna. L-au lăsat apoi să plece, înțelegând că forțe nevăzute îl protejează pe părintele tomitanilor. Teotim a fost respectat de întreaga lume creștină a acelor vremuri, fiind adesea invitat la sinoadele vremii, organizate la Constantinopole, și unde „dobrogeanul” era mereu pus la loc de cinste…

Reclama zilei – Doctor D. Blidescu, medic de spital, boli și operațiuni Nas-Gît-Urechi. Strada Rahovei 4, colț cu Carol, lângă Hotel Căciulă. Miercurea, consult gratis pentru săraci. (1931)

Sursă: MINAC