Romanul „Nas de Bulgar”, semnat de romanciera Doina Ruști, autoarea bestseller-ului “Ferenike”, lansat la Constanța

Romanul ,,Nas de Bulgar", va fi lansat în această seară, de la ora 18.00, la Cazinoul din Constanța.

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 19 mai 2026, 17:23 / actualizat: 20 mai 2026, 21:45

Scriitoarea Doina Ruști, autoarea bestseller-ului Ferenike, s-a reîntors, săptămâna aceasta, la Constanța, pentru a-și lansa noul său roman numit „Nas de bulgar”.

Într-un interviu cu Silvia Pascale, autoarea ne vorbește despre dragoste, despre acceptare și despre încrederea că noi toți ne vom putea cunoaște mai bine, amintindu-ne de locurile natale, de bunicii și străbunicii noștri.

Aș vrea ca oamenii să nu își nege istoria, să nu se creadă urmașii lui Ludovic al XII-lea, când noi avem strămoși veniți de la sud de Dunăre și trebuie să-i recunoaștem, a precizat autoarea.

Romanul „Nas de Bulgar” va fi lansat în această seară, de la ora 18.00, la Cazinoul din Constanța, în cadrul unui eveniment organizat de Asociația Kulturale – Cazino Constanța, Asociația Creatorilor de Ficțiune din România, cu sprijinul ASOAF Constanța.

Despre romanul Nas de bulgar

Într-un campus studențesc, bântuit de crime și violuri, începe o poveste de dragoste. El este student la Conservator, ea la Litere. Dar între ei nu există doar muzica și literatura, ci și un trecut. Printre aspirații intelectuale și frici sociale își fac loc oameni și fapte din timpuri vechi.

Fiecare episod de dragoste este legat simbolic de istoria arhaică a românilor: migrațiile dunărene, cultul lui Dionysos, mercenarii bulgari, Caucalandul mitic, dar și zeii arhaici ori spiritele unei lumi dispărute. Toate fac parte din contextul unei povești de dragoste, transformată treptat într-o istorie identitară.

„A iubi înseamnă a afla cine ești.” (Nas de bulgar)

Între toate evenimentele care amestecă triburi și limbi, există cel puțin două certitudini, de care istoria ar trebui să țină cont: rezistența unui nume care a susținut schelăria balcanică (numele bulgarilor) și limba română. Pe aceste două idei se sprijină povestea de dragoste din roman. – Doina Ruști.

O saga învăluitoare, cinematografică, densă, în care istoria crudă se intersectează cu istoria subiectivă a personajului narator și te ține captiv într-o poveste despre personaje fantastice, spirite neîmblânzite precum zulii, mituri mai mult sau mai puțin difuze, evocând părți necunoscute din istoria arhaică, vecinătăți mitologice, dar și teme sociale majore, precum condiția femeii sau a migrantului.

După formidabilul roman Ferenike, Nas de bulgar este o continuare a arheologiei identitare menite să completeze un anti-panteon al demonilor personali.

Romanul Nas de bulgar este despre lumi trecute și apropiate, dar și despre cum iubirea le solarizează.” — Roxana Dumitrache

Nas de bulgar o duce pe fetița din Ferenike la liceu și facultate, transformă cronica familială în roman de campus (Căminul nr. 6 al Universității din Iași), cu studenți arabi traficanți de orice și violatori în serie, etalează recunoscător calitățile unor magiștri ca Adelina Piatkowski și Cicerone Poghirc, ne revoltă cu șicanele securistice, dar ne și provoacă vedenii exotice prin incursiunile în illo tempore și sudul dunărean, inclusiv către Alexandru cel Mare, goți, traci, vizigoți și niște strămoși vlahi muntenegreni, cavaleri născuți cu sulița în mână.

Spectacol complet de realism și fantasmare, cu iubiri himerice, inocențe vulnerabile și egocentrism histrionic, satul Comoșteni este vecin cu Macondo-ul marquezian și cu timpul contractat ca burduful de acordeon.

Acest prim diptic al unei tetralogii egoficționale etalează conținutul sertarelor din care au ieșit toate cărțile anterioare ale scriitoarei, oferindu-ne, în fascinația fostei studente pentru reveriile stihiale ale lui Gaston Bachelard, cheia cea mai sigură întru descifrarea misterelor sale.

Cu văzul în Ferenike și mirosul în Nas de bulgar, putem aștepta cu înfrigurare următorul volum, dedicat, poate, auzului ca ascultare.” — Dan C. Mihăilescu

„Nas de bulgar cuprinde doi ani din viața mea: clasa a X-a de liceu și anul I de facultate. În esență, povestesc întâlnirea cu dragostea, aflată întotdeauna în legătură cu afirmarea identității. Iubirea înseamnă abandon, adică un proces lung de veniri și plecări.

Personalitatea mea este ilustrată aici prin 11 istorii ale românilor, ale călătoriei lor la sud și la nord de Dunăre. Pentru mine, autolegitimarea presupune o hartă existențială și câteva teme stringente: migrația, comunismul, marginalizarea femeii, originea națională.

Acesta este contextul oricărui om, de care devii conștient în mod acut doar când te îndrăgostești. Așa cum scriu în roman, a iubi înseamnă a afla cine ești.” — Doina Ruști

„Să se despartă de Dudis era ca moartea. Nu te teme, i-a spus el, voi veni după tine. Ia-o prin păduri și va fi bine, iar dacă nu, întoarce-te la Dunăre și înfige steagul în prund și am să știu.

Detustaina a trecut Dunărea și s-a afundat în păduri. A mers zile multe, tăind animalele în dușmănie și aprinzând focuri mari. În piept îi crescuse un șarpe și se aștepta să moară printre copaci, să fie sfâșiată de lupi.

Într-o poiană largă, unde cânta pasărea iernii, o aștepta un bărbat. Era subțire, iar silueta lui părea destrămată pe margini. Zâmbea larg, iar Detustaina s-a trezit spunând: «Vasăzică, tu ești zeul lui Dudis.» Iar el a confirmat, mișcându-și bărbia.

Pulpanele hainei se legănau în vântul de toamnă, iar pe trupul plăpând se mula o cămașă subțire și scurtă, terminată deasupra buricului. Se înseninase. Printre coroanele pomilor coborau ființe mici, milioane de ființe, care până atunci o așteptaseră pe Detustaina să pună temeliile altei lumi.”  – Doina Ruști – Nas de bulgar.

Romanul este, în același timp, o poveste intimă despre maturizare (personală, mitică, istorică), privită ca fugă permanentă și întoarcere în sine. Dacă Ferenike vorbea despre demonul morții, Nas de bulgar aduce în scenă demonul iubirii. Trauma personală din Ferenike și miturile naționale din Nas de bulgar sunt două fețe ale aceleiași monede.

În același sens, comunismul și istoria arhaică devin aici sisteme paralele de control și evadare.

„În cele din urmă ne-am despărțit, dar ceva rămăsese cu mine. Era parfumul vechi al rasei mele, extras din aburul pâinii și din sămânța de struguri. Părticică din mine, dar nici părticica asta nu era chiar a mea, ci trecuse prin păduri încâlcite, prin bălți noroioase. Cărase fără alegere crudăciunile apei, mătasea acoperită de mâl. Era vechi și perfid, era din mine.”  – Nas de bulgar.