Biserica Ortodoxă prăznuiește Intrarea Domnului în Ierusalim – Floriile

Începe Săptămâna Patimilor, în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii.

Publicat de Adina Sîrbu, 5 aprilie 2026, 08:23

Duminică, 5 aprilie, credincioșii ortodocși și greco-catolici sărbătoresc Intrarea Domnului în Ierusalim – Floriile, una dintre cele mai importante sărbători din calendarul creștin.

Potrivit tradiției Bisericii, acesta este singurul moment din viața pământească a lui Iisus Hristos în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat, fiind întâmpinat de mulțimi cu ramuri de finic și de măslin și cu strigătul: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului”.

În tradiția românească, de Florii, credincioșii merg la biserică pentru a sfinți ramuri de salcie, pe care apoi le așază la porți, la uși sau la ferestre, ca simbol al binecuvântării, al protecției și al speranței.

Sărbătoarea Floriilor deschide Săptămâna Patimilor, ultima și cea mai intensă perioadă de pregătire spirituală înaintea Învierii Domnului.

Potrivit tradiţiei Bisericii, Intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim este singurul moment din viaţa Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat. De data aceasta, îşi pregăteşte singur intrarea, conform profeţiilor din Vechiul Testament, ca să fie recunoscut după lege că este Mesia, Mântuitorul lumii. Poporul îl întâmpină pe Iisus cu ramuri de finic şi de măslin, strigând: ‘Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului’. Prin aceste cuvinte, oamenii simţeau că însuşi Dumnezeu a venit în lume pentru a aduce mântuirea ei. Intrând ca Împărat în Ierusalim, Iisus anticipează biruinţa Sa apropiată asupra morţii, ca şi biruinţa întregii omeniri pe care o purta în Sine.

În vechime, Duminica Floriilor, începutul săptămânii Paştilor, mai era numită Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez, pentru că în această zi catehumenii (cei care urmau să se boteze) mergeau cu mare solemnitate la episcop spre a-i cere să fie admişi la botez, iar acesta le dădea să înveţe Simbolul credinţei (Crezul). Se mai numea şi Duminica graţierilor, pentru că, în cinstea ei, împăraţii acordau graţieri.

De Florii, oamenii merg la biserică pentru a sfinţi crenguţe de salcie pe care le pun la geamuri, la uşi sau la porţi. Crenguţele de salcie amintesc de ramurile de finic şi de măslin cu care a fost întâmpinat Mântuitorul.

Cu aceste ramuri, după ce au fost duse la biserică spre a fi sfinţite, creştinii împodobesc icoanele, uşile şi ferestrele, pentru că apără casa de rele şi o protejează de evenimente neplăcute.

Salcia este mereu înflorită în această perioadă a anului, o expresie a fertilităţii şi a reînvierii naturii. De asemenea, se spune că este bine să te încingi cu aceste ramuri de salcie ca să nu te doară mijlocul tot anul. Cu ramurile de salcie apicultorii înconjoară stupii în ziua de Florii, iar ţăranii, convinşi de efectul miraculos al acestor muguri, îi îngroapă sub brazdă.

În tradiţia populară, există credinţa că însăşi Maica Domnului a binecuvântat salcia, după ce aceasta s-a transformat într-o punte ajutând-o pe Fecioara Maria să treacă peste un râu.

Denumirea populară a sărbătorii vine de la zeiţa romană a florilor, Flora, peste care creştinii au suprapus sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim. Ca aspect necreştin, există obiceiul ca în vreme de furtună să se pună pe foc muguri din sălciile de la Florii, pentru a împrăştia norii şi grindina, protejând casa şi familia de dezastre.

De Florii, cu o săptămână înainte de sfârşitul Postului Mare, este dezlegare la peşte.

Cu ziua de Florii începe ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor, în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.

Din seara de duminică, în biserici începe săvârşirea slujbelor, numite denii. Acestea evocă toate momentele importante petrecute în viaţa Mântuitorului între ziua Intrării triumfale în Ierusalim şi până la Învierea Sa din morţi. Termenul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” şi se traduce prin „priveghere” sau „slujbă nocturnă”. Astfel, denia este slujba Utreniei sau „de dimineaţă”, care se oficiază în seara zilei precedente, pentru a preface întunericul păcatului în lumina sfințeniei.

Ieri, în ajunul sărbătorii credincioşii ortodocşi au participat la procesiuni organizate în mai multe localităţi din ţară.

Mii de oameni au luat parte, astăzi, la procesiunea din capitală dedicată acestei sărbători, prilej cu care pentru prima dată traseul pe care au mers credincioşii a început de la Catedrala Naţională, unde a avut loc sfinţirea ramurilor de salcie şi s-a încheiat la cea patriarhală, pe dealul Mitropoliei. Acolo au fost întâmpinaţi de patriarhul Daniel, care a amintit că Floriile reprezintă o bucurie a învierii sufletului din moarte cauzată de păcat.