Calendar istoric MINAC: 31 martie – Pictorul Bunescu, istoricul Gramatopol și filologul Lazia. Trei personalități marcante și contribuțiile lor

Publicat de Doina Sirbu, 31 martie 2026, 15:51

Pe data de 31 martie, în trei ani diferiți, au trecut în nemurire trei mari personalități. Contribuțiile lor deosebite au ajutat la dezvoltarea culturii constănțene și la buna înțelegere a elementelor inedite ce definesc spațiul dobrogean.

Primul portret de astăzi este cel al pictorului Marius Bunescu (1881-1971), un artist oltean din Caracal, care a iubit cu pasiune Constanța, marea și țărmul dobrogean, evocându-le în numeroase creații ale sale. Născut cu un deosebit talent artistic, Bunescu a fost mai întâi doar un bun desenator tehnic, în slujba armatei, și din această postură a ajuns la Constanța în anul 1904. Aici l-a cunoscut însă pe pictorul și profesorul Dimitrie Hârlescu (1872-1932) care, impresionat de calitățile sale, l-a încurajat să meargă pe drumul penelului. După doi ani petrecuți la Constanța, Bunescu pleacă la Munchen, unde urmează cursurile Academiei Regale și unde învață secretele picturii de la eminentul profesor Herman Groeber. Deși, la început, tânărul artist este atras de impresionismul german, treptat ajunge să își creeze propriul stil și alege să picteze mai ales peisaje, natură statică și portrete. Îndrăgostit de mare el va evoca de-a lungul carierei țărmurile dobrogene, pictând peisaje din Cadrilater, de la Sulina și, bineînțeles, din Constanța. Golful Pescarilor (actualul port turistic Tomis), Faleza sau Portul Constanța sunt surprinse în pânzele sale, iar marea lui Bunescu impresionează prin culoarea albastru turcoaz, cu accente misterioase. O parte dintre aceste creații pot fi astăzi admirate în colecția permanentă a Muzeului de Artă Constanța.

Debutul său ca pictor a avut loc în 1911, la Salonul Oficial din București, unde a expus cinci dintre pânzele sale, iar apoi a avut și o primă expoziție personală, la librăria Minerva din București. A avut și o carieră administrativă în domeniul artei, fiind la conducerea Muzeului „Anastase Simu” și apoi la casa memorială a acestuia. În 1938 a primit Premiul Național de Pictură, iar în 1939-1940, două dintre tablourile sale au fost expuse la Expoziția Universală de la New York, alături de creațiile altor mari pictori români, precum Nicolae Grigorescu, Aman, Petrașcu, Izer, Palady, Shirato, Tonitza etc. În 1940 a primit și distincția Meritul Cultural în grad de cavaler, clasa I. În 1949 a preluat conducerea Pinacotecii Naționale a Muzeului de Artă al RPR, pentru ca după 1950 să se ocupe de amenajarea Galeriei Naționale de Artă. Prin picturile sale ce evocă urbea tomitană și frumusețile acesteia, Marius Bunescu își merită cu prisosință locul în selecta galerie a artiștilor care au contribuit la dezvoltarea culturii dobrogene.

Tot pe data de 31 martie, dar în anul 1998, a încetat din viață scriitorul, istoricul de artă și clasicistul Mihai Gramatopol (1937-1998). Sibian prin naștere, acesta a urmat studiile Facultății de Filologie din București, Secția limbi clasice. A fost timp de doi ani (1961-1962) șef de Secție la Muzeul Regional de Arheologie din Constanța, apoi a devenit, la București, profesor universitar (dr. docent) la Institutul de Istoria Artei, traducător și angajat al Direcției Patrimoniului Național Cultural. A contribuit prin operele sale la promovarea și înțelegerea istoriei antice a Dobrogei, scriind numeroase articole, studii și cărți referitoare la antichitatea istro-pontică. Dintre cărțile sale enumerăm: Moira, mythos, drama, Artă și arhitectură dacică și romană, Civilizația elenistică, Enciclopedia civilizației romane, Morfologia dezastrului, Gustul eternității, Arta imperială a epocii lui Traian, Amphora stamps from Callatis and South Dobrudja (în colaborare cu Gh. Poenaru Bordea) etc. A descris și interpretat istoria marilor cetăți Histria, Callatis, Tomis și a prezentat de nenumărate ori elementele inedite ale Monumentului Triumfal de la Adamclisi.

Pe 31 martie 2011 a încetat din viață, la numai 56 de ani, filologul Liliana Lazia, directorul Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” Constanța din perioada 1997-2011. Născută în orașul lui Ovidiu, pe data de 21 iulie 1954, a urmat studiile la Școala Generală nr. 5, Liceul Teoretic nr. 4, Institutul Pedagogic, iar apoi cursurile Facultății de Limbi Germanice (Secția Engleză – Română) și pe cele ale Facultății de Biologie și Știința Informării din București. În anul 2002 a devenit doctor în filologie la Universitatea „Ovidius” Constanța, cu teza „Antroponimie dobrogeană. Considerații dinamice”. În 1980 s-a angajat la Biblioteca Județeană, activând pe diverse secții, iar în 1997 a câștigat concursul pentru postul de director. S-a remarcat ca un intelectual de înaltă clasă, un filolog rafinat și un administrator extrem de eficient. A fost autoarea a numeroase articole și studii științifice și a scris volumele: Strada Mării, Mătăsuri, ploi, nisipuri, Antroponimie dobrogeană, Nume de persoane din Dobrogea. A colaborat cu prestigioasele reviste de cultură Tomis, Metafora și Agora. În 2012, după dispariția sa prematură, Editura Ex-Ponto a publicat volumul omagial In memoriam Liliana Lazia. Astăzi, la Biblioteca Județeană pe care a condus-o există o sală care îi poartă numele.

Reclama zilei – Cofetăria Furnica – Petre Postelnicu – Str. Carol no.144. De sărbătorile Paștelui oricine se poate aproviziona cu cei mai buni Cozonaci, Cornuri cu nucă și mac, cuglufi și pasci moldovenesci – OUĂ DE CHOCOLATĂ ȘI MĂTASE – Toate foarte frumoase și conținând 30% bonuri ce dă gratis norocoșilor. Diferite articole din cofetărie. Champagne eftină și bună -Patiserie, bombonerie, Chocolată din diferite fabrici.Cacao, fruits confits și tot ce ține de cofetărie. Primește și execută la timp comenzile pentru Logodne, Nunți, Botezuri, etc. Prețuri eftine și lucru curat (1906)

Mențiune–  Cugluf (Guguluf) este o prăjitură tradițională pufoasă, originară din Austria, Alsacia și Germania de Sud, recunoscută după forma sa de turban cu o gaură în mijloc. Preparat cu aluat dospit de stafide sau chec. Copt uniform într-o formă specială, el capătă o formă circulară și se servește preparat cu zahăr pudră. Numele provine din germanul Gugelhupf sau Gugelhopf, gugel însemnând scufie (cagulă) iar hopf, drojdie.

Sursă: MINAC