Calendar istoric MINAC: 23 martie – Ionel Mătăsăreanu, pictorul mării, și delfinul antic

Fire boemă, așa cum îi șade bine unui artist, Mătăsăreanu a iubit cu pasiune marea, pe care a reprezentat-o, cu numeroasele ei fațete, în majoritatea tablourilor sale.

Publicat de Doina Sirbu, 23 martie 2026, 13:01

Astăzi îl evocăm pe cel care merită supranumele de „pictor al mării”, un artist deosebit care a contribuit din plin la dezvoltarea culturii constănțene. Ionel (Ioan) Mătăsăreanu s-a născut pe data de 23 martie 1929 la Oravița, în județul Caraș-Severin, iar vocația și-a descoperit-o încă din copilăria petrecută în frumosul și mutietnicul Banat. A studiat apoi la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, secția Pictură, unde i-a avut dascăli pe marii pictori Alexandru Ciucurencu și Corneliu Baba.

A ajuns la Constanța imediat după absolvirea facultății, prin repartiție, și s-a îndrăgostit de oraș, care i-a devenit casă până la sfârșitul vieții. Fire boemă, așa cum îi șade bine unui artist, Mătăsăreanu a iubit cu pasiune marea, pe care a reprezentat-o, cu numeroasele ei fațete, în majoritatea tablourilor sale. Stilul său de a picta, modul genial în care a știut să combine culorile, precum și talentul său înnăscut l-au făcut popular, tablourile sale fiind extrem de căutate. Nu a fost niciodată dornic de averi; se știe că și-a vândut adesea picturile la prețuri modeste, dorindu-și mai ales ca acestea să ajungă nu neapărat la colecționari, ci în locuințele oamenilor obișnuiți. A fost un om cald, iar această calitate a dat suflet tablourilor sale. Una dintre creațiile sale a fost cumpărată de președintele Italiei, Silvio Berlusconi. O alta a ajuns (fiind donată) la Julio Iglesias, celebrul cântăreț spaniol, aflat la Constanța pentru un concert în anul 2007.

Dascăl, dar mai ales artist, Ionel Mătăsăreanu a fost un deschizător de drumuri și, în același timp, o personalitate pitorească a urbei. În anul 2002, a fost declarat cetățean de onoare al orașului, iar în 2011 a fost nominalizat la Premiul Pulitzer, la categoria artistică, pentru calitatea desenului și efect pictural. În 2014 a primit Medalia de Aur a Constanței.

Artistul a trăit discret și modest și a murit singur, pe 10 ianuarie 2015, într-o locuință prea rece pentru un suflet atât de cald. Dincolo de premiile și recunoașterile ocazionale, s-a stins aproape uitat de un oraș căruia i-a oferit atât de mult. Este, așadar, cazul unei reparații morale, aceea de a-i mulțumi (fie chiar și atât de târziu) lui Ionel Mătăsăreanu pentru tot ce a realizat și pentru altruismul său. Avem, de asemenea, datoria de a-i cinsti mereu memoria, lui, acest pictor al Mării Negre…

***

Pe 23 martie 2017, arheologii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Constantin Băjenaru, Dan Vasilescu și Cătălin Nopcea, au descoperit, în timpul unei cercetări arheologice preventive desfășurate în apropierea Sălii Sporturilor din municipiul Constanța, o piesă deosebită: un delfin sculptat în os în urmă cu aproximativ 1.800 de ani. Artefactul are o lungime de doar 4,8 cm și reprezintă un delfin cu botul deschis, ce poartă trei crestături care ar putea fi interpretate ca reprezentând dinții mamiferului. De remarcat că acest detaliu apare frecvent în arta romană, delfinul fiind înfățișat în iconografie ca monstru marin. În antichitate, delfinul era asociat cu divinități importante precum Neptun, Venus, Cupidon sau Bacchus, dar și cu alte ființe legendare, precum Nereide, Triton sau Palaemon. În mentalul colectiv roman, acest mamifer marin era perceput ca un animal protector al marinarilor și, totodată, ca psihopomp – cel care însoțea sufletul celor înecați și îi călăuzea spre lumea de dincolo.

Reclama zilei – Mai eftin ca oriunde – Drogueria și Parfumeria Ioan G. Papaianuș, Constanța, str.Carol no. 82, colț cu Cuza Vodă – Parfumerie: Houbigant Cotty, Pivert, Guerlaine, Roger Gallet, Violet, etc., în flacoane originale și cu gramul – Articole de toaletă: Săpunuri, Ape de gură, Loțiuni, Ape de Toaletă, Creme, Pudre – Specialități medicale, străine și indigene, Asortiment complect. Prețuri de reclamă (1924).

Sursă: MINAC