MINAC: 1 Martie – Între vitrinele pline de giuvaericale și emoția compunerilor școlare

Mărțișorul este văzut ca un talisman, menit să aducă noroc și protecție celui care îl poartă. Însă, așa cum atrage atenția Simion Florea Marian, pentru ca acest simbol să-și atingă scopul, trebuie purtat cu grijă și respect.

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 1 martie 2026, 09:07

La români, ziua de 1 Martie este mai mult decât începutul primăverii. Este o zi a renașterii, a speranței și a gesturilor simple, încărcate de semnificație. Tradiția mărțișorului este păstrată pe aceste meleaguri de secole, iar continuitatea ei este descrisă de Simion Florea Marian în monumentala lucrare „Sărbătorile la români. Studiu etnografic” (1898):

„În cele mai multe părți din Bucovina, și mai cu seamă din Moldova, Muntenia și Dobrogea, este datină ca părinții să lege la 1 martie copiilor săi cîte o monetă de argint ori de aur la gît sau la mînă. Moneda aceasta, care e de regulă atîrnată de o cordea roșie ori de un găitan compus din două fire răsucite de mătasă roșie și albă sau dintr-un fir de arnici roșu și unul de bumbac alb sau și din mai multe fire de argint și de aur, se numește mărțișor, mărțiguș sau marț.

Scopul legării sau punerii mărțișorului la gîtul sau mînile copiilor este ca copiii cărora li s-a pus și-l poată să aibă noroc în decursul anului, să fie deplin sănătoși și curați ca argintul cu venirea primăverii și peste vară să nu-i apuse și scuture frigurile. Punerea sau legarea mărțișorului se întâmplă de regulă la 1 martie des-dimineață, până nu răsare soarele”.

Mărțișorul este văzut ca un talisman, menit să aducă noroc și protecție celui care îl poartă. Însă, așa cum atrage atenția Simion Florea Marian, pentru ca acest simbol să-și atingă scopul, trebuie purtat cu grijă și respect.

Presa din perioada interbelică surprinde nu doar farmecul tradiției, ci mai ales efervescența comercială a acesteia. În articolul intitulat sugestiv Ploaia de mărțișoare, publicat în Realitatea Ilustrată, numărul apărut pe 3 martie 1937, sunt descrise cu lux de detalii „vitrinele care freamătă de invazia luminoasă, multicoloră și poliformă a stolului de giuvaericale cari vestesc primăvara”:

„Pe albastrul catifelelor stau înfipte sute și mii de mărțișoare lucrate în metal fin, în abanos sau coraliu, bătute în pietre scumpe sau în banale cioburi de sticlă, cari imită rubinul, smaraldul, safirul sau ametista.

Cei săraci își dau iluzia că dăruesc surioarei, iubitei sau nepoțichei feeria unei bijuterii de preț. Pentru 19 lei poți cumpăra un mic elefant de fildeș, cu trompă de mărgean și ochi de diamant, prins într-un inel de aur, legat cu un lănțișor de platină. Îl va purta la încheietura mânii, aducător de noroc, în preajma celor nouă babe burzuluite ale lui Mart. Se va bucura copila, gândindu-se la un viitor de poveste, când de 1 Martie va primi un trifoi în smarald autentic sau o rândunică de peruzea. Mărțișoarele scumpe nu se văd în vitrine, căci fiecare e gelos de gândul lui, de forma pe care a dictat-o giuvaergiului, de materialele supreme pe care și-a turnat prinosul de iubire, devotament sau gratitudinea. Mulți nu vor să li se cunoască darul, fiindcă pe-aceste vremuri de sărăcie a celor mulți, oamenii prea bogați se feresc să le știm comorile, cui le dau și cum le-au adunat…”

Aceeași fascinație pentru mărțișor, interpretat ca simbol al norocului și al speranței, se regăsește și în paginile ziarului Libertatea. Într-un articol publicat pe 18 martie 1937 se descrie: „În Vechiul Regat însă, e un obiceiu vechiu, plin de poezie și de farmec, ca la întâi Martie, – începutul primăverii celei aducătoare de viață nouă, plină de nădejdi, – fiecare om, mai ales tinerii și fetele, – să-și cumpere și anine pe piept un „mărțișor”, un semn grăitor de o dorință, prevestitor de vr’un noroc, o mică medalie cu tainic înțeles, semn drag zis „mărțișor”. Tatăl sau mama dă copiilor câte un mărțișor care e mai aproape de gândul lor, de dorința lor, junii dau fetelor mărțișoare după gândul inimii lor”.

1 Martie era trăit cu intensitate în universul copilăriei. Revista Copilul Dobrogean, în numărul din februarie – martie 1937, publica emoționante compuneri școlare despre această tradiție ancestrală. O elevă din Constanța, Corina I. Cernescu, scria cu sinceritate: „Când am deschis cutiuța, un mărțișor frumos strălucia înăuntru. Avea pe el o potcoavă și un trifoiu. Am mai multe mărțișoare, dar pe acesta îl iubesc cel mai mult”. Alți copii descriau mărțișorul în contextul venirii primăverii, al ivirii ghioceilor și al ieșirii afară la joacă.

Poezia completa această atmosferă, în paginile publicațiilor vremii. În revista științifică Ovidiu, numărul din 1 martie 1899, versurile ce poartă semnătura lui N. Rădulescu-Niger descriu cum:

„Baba-Dokia și alte/ Opt baborniți cu chip rău,/ Stau pe crestele înalte/ Ale muntelui Ceahlău…/ Blânde rar le vedi să fie/ Când pe Marte aud tunând/ Și când simt că o să vie/ Primăvara în curând…/Une ori zîmbesc cu sore,/ Dar e sorele cu dinți;/ Forte des pornesc ninsore,/ Se sburlesc de’și ies din minți…/ Câte nouă, Iernei grele/ Babele, cumetre sînt,/ De aceea nu vor ele/ Primăvară pe pămînt.”

Într-un registru mai amuzant, ziarul Universulpublică poezia Mărțișoare! Mărțișoare, în care aflăm că „Lumea aleargă, și se duce/ Care de care să apuce/ Cel puțin un Mărțișor,/ Că-i noroc în viitor./ Nu ve disperați cucoane/ Că mai vin 10 vagoane/ Și ve servă rend pe rând/ Marfă bună garantând”.

Reclama zilei – Atențiune! Unt proaspăt superior – 112 lei kg. Zilnic, smântână proaspătă și brânză de vacă – La Brânzăria Elvețiană – 40 fr lri kilogramul de cașcaval vechi. Strada Carol no. 2. (1925).

Sursă foto: Florentina Bozîntan