MINAC: 25 februarie 1988 – Descoperirea Mormântului Hypogeu, comoară arheologică a Constanței

„Aflat la frontiera perioadelor romană și romano-bizantină, monumentul ni se înfățișează ca o imagine remarcabilă a prosperității și a rafinamentului artistic și spiritual ale populației romanice a Dobrogei”, consemnau arheologii Constantin Chera și Virgil Lungu.

Publicat de Adina Sîrbu, 25 februarie 2026, 10:49

Constanța ascunde, sub straturile timpului, o lume fascinantă, în care sunt adunate poveștile și credințele anticului Tomis. Orașul de astăzi se sprijină pe fundațiile unei civilizații care a modelat acest spațiu prin artă, spiritualitate și schimb cultural. Fiecare vestigiu descoperit este o fereastră deschisă către o epocă în care viața pulsa intens, iar legătura dintre om, divinitate și natură se exprima prin simboluri, rituri și creații artistice de o rară finețe. Tomisul nu a fost doar un punct pe hartă, ci un centru viu unde tradițiile se întâlneau și se transformau, lăsând în urmă o moștenire de o valoare inestimabilă.

Ziua de 25 februarie are o însemnătate aparte pentru istoria acestui ținut, fiind momentul în care a fost descoperită una dintre cele mai impresionante mărturii ale antichității: Mormântul Pictat de la Tomis sau Mormântul Hypogeu, cum este cunoscut (hypogeu – termen provenit din grecescul hypó (sub) și gê (pământ), care desemnează un mormânt subteran). La sfârșitul lui februarie 1988, în timpul unor lucrări edilitare desfășurate pe faleza înaltă a Constanței, pe strada Mircea cel Bătrân, cupa unui excavator a lovit întâmplător un zid îngropat. Descoperirea neașteptată a fost semnalată arheologilor Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, iar cercetările au fost demarate de specialiștii Constantin Chera și Virgil Lungu. Ceea ce li s-a dezvăluit a fost un monument funerar subteran, cu caracter de unicat atât în spațiul dobrogean, cât și la nivelul întregii țări.

Redăm în rândurile următoare fragmente din descrierea mormântului hypogeu, așa cum a fost ea realizată de arheologii care i-au studiat îndeaproape tainele, Constantin Chera și Virgil Lungu, în articolul Morminte pictate în Dacia pontică, publicat în Analele Dobrogei – 75 de ani de la apariție primului număr, din 1995:

În februarie 1988 s-a descoperit, în aria uneia dintre necropolele anticului Tomis un mormânt de o valoare cu totul ieșită din comun. Este vorba de o cameră funerară cu dromos. Mormântul cavou are planul dreptunghiular (dimensiuni interioare: 2,80 metri/2,30 metri/2,05 metri) și este prevăzut cu un mic culoar de acces (dromos). Ceea ce conferă acestui locaș sepulcral o valoare cu totul deosebită este realizarea artistică a interiorului. Peste tencuiala care acoperă în totalitate materialul de construcție a fost pictată, în tehnica «a Secco», o amplă suită de reprezentări antropomorfe, zoomorfe și fitomorfe. Precizăm de la început că întregul monument a fost pictat urmărindu-se o compartimentare specifică (arcade, pereți, boltă).

Interiorul cavoului de familie este decorat cu picturi de o mare valoare artistică, cu teme și simboluri care reflectă credințele și cultura antichității târzii. Deasupra intrării sunt reprezentanți patru porumbei care beau apă dintr-o cupă, într-un decor vegetal. Pe peretele vestic apar două scene: patru potârnichi, dintre care două se adapă din același tip de cupă, iar celelalte două ciugulesc în apropiere, și un iepure care mănâncă struguri dintr-un coș răsturnat. Pe latura nordică, pe o generoasă arcadă oferită de construcție, este înfățișată o masă rituală, la care participă șapte personaje masculine, îmbrăcate în veșminte romane, dintre care cinci sunt așezate pe cline (pat roman), una este în stânga imaginii, lângă masa rotundă, iar una în partea opusă. Peretele estic înfățișează doi păuni așezați față în față, care ciugulesc dintr-un coș cu rodii. Întregul ansamblu impresionează prin armonia compoziției și bogăția cromatică, dominată de roșu, negru, galben, albastru, verde și alb.

În interiorul mormântului au fost identificate patru sicrie de lemn care adăposteau rămășițele a patru defuncți, înhumați conform ritualului creștin, cu orientare est-vest și cu brațele așezate pe lângă corp. Alături de acestea, au fost descoperite fragmentele altor defuncți, depuși în prima fază de utilizare a cavoului, semn că mormântul a fost folosit o perioadă mai lungă de timp. Cu adevărat remarcabilă a fost descoperirea unei amfore de mici dimensiuni, în interiorul căreia se aflau rămășițele unui copil, practica înhumării copiilor în amfore fiind una frecvent întâlnită în epocă.

Inventarul funerar recuperat din criptă este relativ modest, fiind alcătuit din câteva obiecte personale ale unei femei: mărgele fațetate care făceau parte dintr-un colier, două brățări din sârmă de bronz răsucită, precum și un vas de sticlă fusiform, cu bulb la mijloc, de tip unguentarium. O piesă deosebită este un philacterium din argint, un obiect de mici dimensiuni folosit pe post de amuletă, care oferea protecție celui ce îl purta.

Atât pictura, precum și contextul arheologic și inventarul funerar, încadrează perioada de utilizare a monumentului în a doua jumătate a sec. al IV-lea p. Chr. până la începutul sec. al V-lea p. Chr., așadar la hotarul dintre crepusculul păgânismului și zorii noii religii monoteiste, cu conotații proprii fiecărei lumi în parte.

Toată pictura ne situează nu numai la cumpăna a două perioade distincte, romană și romano-bizantină, dar și la hotarul dintre crepusculul păgânismului și zorii noii religii monoteiste. Pot fi decelate din întreaga pictură semnificații și conotații proprii fiecărei lumi în parte, dar paternitatea acestora poate fi revendicată în egală măsură de cele două religii. Totuși nu lipsesc cu desăvârșire elemente care ne-ar putea determina să atribuim cavoului caracter creștin: orientarea V-E, creștinească, a scheletelor din interior și inexistența ofrandei funerare. (…) Aflat la frontiera dintre perioadele romană și romano-bizantină, monumentul ni se înfățișează ca o imagine remarcabilă a prosperității economice și a rafinamentului artistic și spiritual la care s-a ridicat populația romanică a Dobrogei artistice, au consemnat arheologii C. Chera și V. Lungu.

După un amplu proces de restaurare și conservare, realizat în cadrul unui proiect cu finanțare europeană, derulat de Consiliul Județean Constanța, acest monument paleocreștin a fost deschis publicului larg începând cu luna martie 2025. Prin valoarea sa istorică și simbolică unică, s-a impus în scurt timp ca un punct de atracție important pe harta cultural-turistică a orașului.

Vă invităm, așadar, să descoperiți fascinanta lume a antichității la punctul muzeal de pe strada Mircea cel Bătrân din Constanța, de miercuri până duminică, în intervalul orar 9.00 – 17.00.

Reclama zilei: La Scardanas, str. Carol 135. Cele mai impozante magazine și ateliere de Mobile și Sticlărie. Se găsesc în permanență șifoniere, paturi, mese, scaune, etc, fabricații proprii și streine. Toate articolele de menaj: cuțite, furculițe, linguri, servicii de masă, farfurii, castroane, vase și cratițe de tot felul, de porțelan, sticlă, etc. Tablouri și rame pentru tablouri. La târgurile domnilor funcționari, cu 15 la sută mai ieftin! (Marea Neagră, 1925).

Sursă și foto: MINAC