TULCEA: Asociația ARCA cere intervenția urgentă a autorităților în grindul Dranov, devenit „cimitirul cailor sălbatici”
Împrejmuirile cu gard electric au lăsat fără acces la zonele de pășunat 300 de cai din sudul Deltei Dunării.
Publicat de Adina Sîrbu, 8 februarie 2026, 09:21
Asociația ARCA – Animal Rescue and Care confirmă situația dramatică în care se află caii sălbatici din Grindul Dranov, comuna Sfântu Gheorghe, unde, din cauza împrejmuirii cu garduri electrice a zonelor de pășunat, 300 de cai au rămas fără sursă de hrană.
„Suntem în sudul Deltei, unde au fost raportate cazurile de cai sălbatici cu probleme. Confirmăm că situația este gravă, sunt mai multe exemplare moarte și mai mulți cai aflați în suferință. Am identificat 16 cadavre relativ recente și doi mânji muribunzi. Din totalul exemplarelor găsite moarte, aproximativ 30% sunt mânji. Încercăm și noi să acordăm primul ajutor și să găsim soluții eficiente pentru a ajuta”, au scris reprezentanții ARCA pe Facebook.
Tragedie cauzată de intervenția omului
Motivul pentru care s-a ajuns în această situație sunt recentele împrejmuiri ilegale cu gard electric, împrejmuiri care au limitat cailor accesul la zonele de pășunat, spun cei de la ARCA.
„Practic, aria de pășunat a fost redusă masiv, prin intervenția omului. Grindul Dranov este acum delimitat de un gard electric, iar ceea ce a rămas cailor liberi de aici, aproximativ 300 la număr, nu asigură condiții de supraviețuire, mai ales pe timp de iarnă. Din suprafață totală în care trăiau, după montarea gardului electric, cailor le-a rămas maxim 20% din teritoriul pe care îl aveau la dispoziție. Acest lucru va duce la o mortalitate fără precedent în rândul cailor din zonă.”
Reprezentanții asociației subliniază că „tragedia este cauzată de intervenția omului, nu de duritatea iernii și nu are cauze naturale. Nu vorbim de selecție naturală, nu vorbim de condiții meteo deosebite sau de vreo modificare în componența populației de cai liberi din zonă. Este un caz clasic de limitare de habitat care a făcut victime. Multe! Animalele sunt captive între canalele Dunării și împrejmuirile zonelor de pășunat, au cosumat deja toate resursele și vor muri în număr masiv dacă nu se intervine urgent”, avertizează asociația.
Acțiune rapidă a autorităților pentru evitarea unui dezastru
Reprezentanții ARCA susțin că soluția este îndepărtarea gardurilor și permiterea accesului liber al cailor născuți în sălbăticie la zonele de pășunat.
„Legat de suplimentarea cu baloți de fân sau lucernă, ne exprimăm în continuare îndoiala că ar fi de ajutor. Caii aceștia nu sunt obișnuiți să consume furaj la balot, nici morcovi sau ovăz. Vorbim de cai care trăiesc liberi de generații, cai născuți în sălbăticie, cai care nu au consumat niciodată baloți. S-au adaptat la mediul în care trăiesc, sunt obișnuiți să pășuneze liber și nu vor supraviețui dacă nu pot migra liber dintr-o zonă în alta a locurilor natale.
În concluzie, solicităm autorităților intervenția rapidă în zona Dranov! Riscăm să asistăm la un dezastru care ar implica moartea câtorva sute de animale, dezastru pe care nu putem să-l împiedicăm prin suplimentarea cu furaje, ci eliminând cauza care stă la baza tragediei. Protejarea habitatelor, protejarea faunei, aplicarea legilor sunt obligațiile autorităților și în cazul de față de asta avem, ACUM, nevoie la Dranov!”, atrag atenția reprezentanții asociației care derulează de peste 15 ani un program de monitorizare și control al reproducerii, asigurând bunăstarea celor 1.000 de cai liberi de la Letea.
Caii liberi din Delta Dunării, urmașii vechilor herghelii de cai sălbatici, au nevoie de recunoaștere și statut de animale protejate prin lege
ARCA reiterează nevoia urgentă a reglementării, prin lege, a statutului cailor din Delta Dunării, care să le apere interesele pe termen lung, să le ofere apartenență, siguranță și protecție.
„Este imperios necesară și apariția de urgență a unui statut al acestor cai, să fie recunoscuți ca patrimoniu al României și protejați ca atare, prin responsabilizarea statului român. Responsabilizarea autorităților este crucială, pentru că fără sprijin juridic și legislativ, fără intervenții oficiale, măsurile pe care le pot lua ONG-urile de profil și voluntarii, sunt minime și nu tot timpul suficiente.”
Existența cailor sălbatici ai Deltei – mândrie națională, nu povară ignorată
Hergheliile de cai sălbatici care zburdau din timpuri străvechi din sudul Moldovei până în Delta Dunării sunt menționate în mai multe surse, cea mai prețioasă fiind „Descriptio Moldaviae”, enciclopedia scrisă de Dimitrie Cantemir la începuturile secolului al XVIII-lea. „Pe lângă hotarele Moldovei se găsesc de asemenea mari herghelii de cai sălbatici, care nu se deosebesc cu nimic de cei domestici, doar că sunt ceva mai mici și au copitele late de-o palmă și mai bine, altfel vârtoase și rotunde.”
După toate aparențele, caii sălbatici care împânzeau zona de sud a Moldovei, de la stepa Bugeacului până în Delta Dunării, erau considerați inclusiv de cotropitorii tătari sau otomani drept niște cai remarcabili, aceștia depunând mari eforturi să domesticească unii dintre ei, considerând că, fiind mici și iuți, ar avea un avantaj clar la război, în fața dușmanilor.
Aceleași herghelii, ale căror unici moștenitori sunt caii de la Letea, sunt pomenite de mai multe surse prețioase, precum: Constantin Stamati-Ciurea, autorul basarabean al lucrării din secolul al XIX-lea „O vânătoare în Basarabia” sau Zamfir C. Arbure, în „Basarabia în secolul al XIX-lea” (1898).
În revista „Bulletin de la Société nationale d’acclimatation de France”, autorul compară caii sălbatici de la Letea cu cei din delta Ronului, așa-zișii „pur-sânge Camargue”.
Totodată, două universități prestigioase din Germania au elaborat un raport preliminar al studiului științific pe care l-au efectuat pe acești cai, raport care demonstrează că ei sunt unici în lume, cel puțin din punct de vedere genetic. Conform studiului, caii liberi din Delta Dunării sunt foarte îndepărtați genetic de orice altă rasă de cai existentă.
„Recunoașterea valorii acestor cai, printr-un statut dedicat, ar însemna mai multă responsabilitate pentru statul român, ar însemna ca protecția lor să fie asigurată și prin lege, nu doar prin eforturi colective ale ONG-urilor și voluntarilor. Totodată, ar însemna să le fie recunoscute istoria, importanța turistică, importanța științifică, valoarea uriașă a prezenței lor între granițele noastre și ar însemna ca existența lor să fie o mândrie națională, nu o problemă care se pasează de zeci de ani din <curtea> statului în <curtea> oamenilor de bine.
Implicarea societății civile este deosebit de importantă pentru cauza cailor din Delta Dunării, vocile voastre au contat enorm atunci când caii au avut nevoie de salvare și sperăm să fiți în continuare alături de ei, pentru a determina autoritățile române să le ofere un statut clar de animale protejate. Noi pentru asta luptăm și credem că aceasta ar fi soluția civilizată și eficientă de gestionare a lor.
În final, ne oferim tot suportul în demersurile ce vizează caii din Delta și vă stăm la dispoziție cu toate informațiile și studiile științifice pe care le avem, cu toată cunoașterea și priceperea pe care le-am dobândit în cei 15 ani de când suntem alături de caii de la Letea”, conchide asociația.
