Boboteaza la Constanța în urmă cu un secol: Ceremonie fastuoasă, legea repausului și ceața de pe mare
O nouă filă din istoria interbelică a orașului tomitan, documentată de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
Publicat de Adina Sîrbu, 6 ianuarie 2026, 09:48
Început la 1 ianuarie 2026, proiectul MINAC „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului” continuă cu un nou episod: 6 ianuarie – Boboteaza, Repausul Duminical și problemele de pe mare.
Una dintre cele mai importante sărbători legale din România este și astăzi Boboteaza, care celebrează Epifania (Arătarea Domnului), momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos a fost botezat în apele Iordanului de către Sfântul Ioan Botezătorul. Și în urmă cu un veac, pe 6 ianuarie, această sărbătoare era ținută cu sfințenie în întreaga Românie și, bineînțeles, și la Constanța. Cu o zi înainte, de Ajun (5 ianuarie), credincioșii țineau post, pentru ca a doua zi să poată primi cum se cuvine apa sfințită – Agheasma Mare. Ca și astăzi, în Ajun, preoții mergeau din casă în casă, iar enoriașii ortodocși sărutau icoana cu botezul Domnului. Pe 6 ianuarie avea loc sărbătoarea propriu-zisă, prilej pentru organizarea mai multor evenimente religioase și tradiționale.
Un astfel de exemplu este serbarea Bobotezei din 6 ianuarie 1929, organizată de Primăria Municipiului Constanța, condusă la acea vreme de Francisc Sachetti, politician țărănist, comerciant și jurnalist de etnie italiană, fost prefect al județului (ianuarie – martie 1920) și timp de mulți ani consilier comunal. Fiu de cioplitor în piatră, Sachetti s-a născut la Topalu, în 1874, și până la intrarea în politică s-a remarcat ca un foarte bun organizator, în perioada în care a deținut funcția de director al Fabricii belgiene de Ciment din Cernavodă. Aici, a fost iubit și respectat de angajați, cărora le oferea gratuit materiale de construcție pentru case, precum și sfaturi utile privind înființarea de micro-ferme și cooperative agricole.
Serbarea de Bobotează a început la ora 9.30, când la Catedrala Episcopală s-a oficiat Sfânta Liturghie, în prezența autorităților locale, a unor invitați din capitală și a numeroși cetățeni. După slujbă, participanții s-au deplasat pe Bulevardul de Jos, astăzi Faleza Cazinoului, la acea vreme numit și Bulevardul General Averescu. Această arteră aflată la nivelul Cazinoului Municipal era numită „De Jos”, pentru a nu fi confundată cu celălalt bulevard paralel, Regina Elisabeta.
Cortegiul religios s-a oprit lângă micul golf din apropierea Cazinoului, unde episcopul Gherontie a oficiat Sfințirea Apelor. Civilii și numeroși soldați prezenți au umplut ambele bulevarde și parcul ce le despărțea. Episcopul a aruncat în ape Sfânta Cruce, iar fanfara a intonat imnul național „Trăiască Regele” (oficial între 1881 și 1947), moment urmat de salve de tun. A urmat parada militară, trupele defilând prin fața tribunei oficiale amplasate în dreptul Cazinoului.
Sărbătoarea de Bobotează de la Constanța, din 6 ianuarie 1929, a fost una impresionantă, așa cum merita un oraș balnear în maximă dezvoltare și care ajunsese să aibă o populație de 63.000 de locuitori.
Un aspect interesant: 6 ianuarie 1929 a picat într-o duminică. Cei care ar fi vrut să meargă pe la magazine, imediat după ceremonia religioasă de la Cazino, nu ar fi avut prea multe opțiuni, întrucât era în vigoare Legea pentru reglementarea Repausului Duminical și a sărbătorilor legale, normă emisă în 1925. Astfel, erau închise majoritatea prăvăliilor. Erau deschise toată ziua cofetăriile – în înțelesul strict al cuvântului –, bufetul de la gară, agențiile pentru vânzări de bilete de tren și vapoare. Restaurantele și hanurile puteau funcționa, însă nu aveau dreptul de a servi băutură decât în timpul prânzului și al cinei, în anumite intervale orare. De asemenea, erau deschise cafenelele, plăcintăriile și ceainăriile care nu comercializau băuturi alcoolice, chioșcurile de jurnale, expozițiile și atelierele fotografice. Măcelăriile, mezelăriile, brutăriile, zarzavageriile și pescăriile au fost deschise doar între orele 7.00 și 10.00 dimineață.
Legea din 1925 a îmbunătățit și completat norme mai vechi ale repausului duminical, și anume cele emise în 1897 și în 1910. Pentru unii era o zi destul de tristă. Însuși marele Caragiale spunea: N-am văzut ceva mai urât pe lume decât un oraș mare în zilele de repaus duminical. Ce somn… Peste tot închis! Să vrei să te spânzuri și n-ai de unde să cumperi un ștreang!
Mai trebuie să spunem că cei care au participat la Sfințirea Apelor pe 6 ianuarie 1929 au dat dovadă de curaj și s-au îmbrăcat gros pentru că a fost o zi mohorâtă. Mult mai greu a fost însă pentru cei aflați pe mare, pentru că au avut parte de o ceață foarte deasă și de hulă. Vasul Principesa Maria, din cadrul Serviciului Maritim Român (SMR), a plecat de la Constantinopol și s-a rătăcit în zona Capului Caliacra, unde a fost la un pas de a eșua în apă puțin adâncă. A reușit să se refugieze în larg, unde a ancorat pentru zece ore. Abia a doua zi a pornit iar la drum și a ajuns în Portul Constanța la ora 13.00. Un alt vas, Campidoglio, al agenției Lloyd Triestino, aflat în drum spre Odessa, a sosit în Portul Constanța cu o întârziere de peste șase ore. Unele vase aflate pe Marea Neagră au suferit și defecțiuni, dar nu s-au înregistrat decât pagube materiale și deloc victime umane.
Reclama zilei: Stop la Bodega și Restaurantul Jubileu, strada Carol 47, peste drum de Poștă. A adus un transport de vinuri speciale de Odobești și Streine – Bufet asortat – Mâncăruri calde și reci la orice oră din zi și din noapte (1927; a picat într-o zi de joi).
Mențiune: În anii ’20, Jubileu a fost un restaurant de categoria I, situat pe str. Carol (astăzi Bd. Tomis), vizavi de Poșta Veche, actualul Muzeu de Artă Populară și fost sediu de primărie în perioada 1896–1906. Prețuri de categoria I: cotlet de porc – 22 lei, șnițel vienez – 20 lei, chiftele prăjite – 10 lei, mici – 4 lei bucata, șalău rasol – 18 lei, crap prăjit – 14 lei, guvid prăjit – 14 lei, ciorbă de crap – 8 lei, supă de fasole – 5 lei.
Sursă și foto: MINAC
