Cișmeaua Otomană, apa potabilă și sacagii – o nouă filă din istoria Constanței prezentată de MINAC

Problema vitală a aprovizionării cu apă potabilă a populației tomitane, sursele de apă și specula sacagiilor, refectate în paginile ziarului „Aurora”, la 5 ianuarie 1895.

Publicat de Adina Sîrbu, 5 ianuarie 2026, 14:30

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța continuă proiectul editorial inedit „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”, un calendar conceput să aducă zilnic în atenție trecutul ținutului istro-pontic.

Fiecare zi a anului 2026 este un prilej de întâlnire cu fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei –  evenimente, personalități marcante, fapte cotidiene consemnate în presa vremii, descoperiri arheologice sau piese de patrimoniu – care spun, discret dar convingător, povestea trecutului local.

5 ianuarie 1895 – Problema apei potabile și sacagiii

Apa potabilă a fost întotdeauna o problemă la Constanța, de-a lungul veacurilor. Exilatul poet latin Publius Ovidius Naso se plângea de calitatea ei și vorbea despre dificultatea de a procura apă cu adevărat bună de băut. Se întâmpla așadar în sec. I d.H., în vechea cetate a Tomisului, și situația a dăinuit și în epocile viitoare. Este drept că, la un moment dat, romanii au construit apeducte și au reușit să rezolve, pentru un timp, problema aprovizionării. După perioada romano-bizantină, sursele istorice medievale vorbesc puțin despre Constanția sau Constantiniana, noul nume al așezării. Se știe însă că, în timpul stăpânirii otomane (1418/1421–1878), problema apei a devenit din nou stringentă. Nici în epoca modernă situația nu a fost remediată total.

Redăm mai jos fragmente dintr-un articol apărut pe 5 ianuarie 1895 în ziarul Aurora, material care reflectă situația existentă: Chestiunea apei, am mai zis, este una din principalele și vitalele chestiuni ale orașului Constanța care ar trebui să preocupe nu numai pe autorități, dar și pe fiecare locuitor în special. Populațiunea din Constanța, în lipsă de apă bună, își procură apa din puțurile de la Anadolchioi, de la Cesmeea și de la puțurile particulare din oraș. Toate aceste ape sunt rele pentru faptul că nu sunt păzite regulile de higienă pentru ele…

Cesmeaua menționată în articol este Cișmeaua Otomană, monument istoric ce există și astăzi, la intersecția bulevardelor Tomis și Aurel Vlaicu, un obiectiv aflat în proprietatea RAJA. În zona aceasta au existat mereu surse de apă potabilă de bună calitate. Cișmeaua a fost construită efectiv în anul 1864, în timpul sultanului Abdul Aziz (1861–1876). Conducător reformator, acesta a rămas în istoria Constanței (numită Kiustenge până în 1878) prin două realizări importante: în timpul său au fost ridicate Geamia Hunchiar (1867) și Biserica Greacă Metamorphosis (sfințită în 1868), primul lăcaș de cult creștin din localitate. Trebuie menționat că, în anul 1895, Cișmeaua Otomană se afla la o distanță de peste 5 km de orașul Constanța.

… Apa de la Cesmeea, deși vine de la niște surse bune, totuși, în calea ei, pe o distanță de vreun km, trece prin locuri mlăștinoase, conductele nu sunt bune și apa infectă și plină de microbi se strecoară în conductă și o contaminează iar oamenii o beau de bună…. Nici celelalte două surse de apă nu sunt recomandate: cea din puțurile din Anadolchioi (sat la acea vreme) este infectată, pentru că fântânile rămân deschise și sunt expuse la necurățenii ridicate de vânturi, iar cea din oraș (puțurile de pe strada Mangaliei) este extrasă de particulari cu mori de vânt, însă apa este depozitată în condiții total neigienice.

Dincolo de originea apei și de modul de captare a acesteia, gazetarii trag un semnal de alarmă și în ceea ce privește transportul și specula. Astfel, ei îi atacă pe sacagii care aduc apa în centrul orașului: Sacagiii cari transportă apa clientilor din oraș, pe lângă că au niște butoaie infecte de ți-e scârbă să bei din ele, încă sunt și așa de mici încât abia conține opt-zece căldări de apă și pentru aceea pretinde 30–50 de bani pentru o sacă din oraș, 60–90 de bani pentru cea din Anadolchioi și un 1 leu și 50 de bani, chiar 2 lei, pentru o sacă de la Cesmeea. Și când te gândești că totuși te trag pe sfoară aducându-ți în loc de apă de la Anadolchioi apă de la puțurile din oraș cu drept cuvânt te cuprinde indignarea… Nu mai vorbim că de cele mai multe ori sacalele sunt pe jumătate goale… Cu această ocaziune atragem atențiunea autorităților competente asupra acestora… să ia cuvenitele măsuri de urgentă… încât apa să devină mai puțin vătămătoare. Iar în privința sacagiilor, aceștia să fie obligați a avea butoaie mai mari, mai curate, sau să reducă prețul și dacă se poate, să se pună chiar preț fix, ca la pâine, căci și acesta este un articol indispensabil pentru existență!

Evident, problema apei potabile la Constanța nu s-a rezolvat în acel an și nici în deceniile următoare. Este drept, însă, că autoritățile au început să impună reguli dure de respectare a igienei și să prevadă sancțiuni drastice. Pe măsură ce orașul s-a dezvoltat, extins și modernizat, administrația locală și serviciile sanitare s-au asigurat că apa potabilă este de bună calitate, pentru a preveni izbucnirea unor epidemii. Schimbarea conductelor și instalarea rețelelor de utilități aveau să contribuie semnificativ la transformarea orașului. Sacagiul a rămas mult timp o prezență pitorească a Constanței, o amintire a orașului cu iz oriental.

Reclama zilei

Societatea Vapoarelor Ellene de Navigațiune pe Mare N. Patrichios & Comp face cunoscut onor, public, că vapoarele sale fac curse regulate în fiecare săptămână, între Constanța și Constantinopol, și atât la ducere cât și la întoarcere ating porturile Varna și Burgas. Pe lângă pasagerii de clasa I și clasa III mai primesc și tot felul de mărfuri ca și animale, cu prețuri convenabile. Pentru orice informațiuni a se adresa la Agenția de la Portul Constanța la domnii Macri & Svoronos. (1895)

Byron Steamship Company – Linie regulată și rapidă Constanța–New York cu Megali Hellas, a sosit pe 3, pleacă pe 5 ianuarie – Vapor transatlantic – Vase acomodate cu tot confortul modern. Pentru bilete și informații M. Embiricos – str. Lascăr Catargiu nr. 28. (1922)

Mențiune: strada Lascăr Catargiu este actuala stradă Nicolae Titulescu, pe care se află monumente importante precum Casa cu Lei, Hotel Intim (fost Regina), Catedrala Catolică Sfântul Anton, Casa Embiricos (fosta companie de navigație), Casa Manicatide etc.