AUDIO | Drepturile fundamentale ale omului, între realitate și percepții eronate

Avocatul Rodica Crăciunescu explică de ce unele idei despre drepturile omului sunt, de fapt, mituri.

Publicat de Adina Sîrbu, 10 decembrie 2025, 14:59

Ziua Drepturilor Omului este marcată anual în întreaga lume pe 10 decembrie, când aniversăm unul dintre cele mai inovatoare angajamente globale: Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Documentul, adoptat de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, la Paris, pe 10 decembrie 1948, consacră drepturile inalienabile care i se cuvin fiecărui om – indiferent de rasă, culoare, religie, sex, limbă, opinie politică sau de altă natură, origine națională sau socială, proprietate, naștere sau alt statut – și care trebuie protejate universal.

Astăzi, de Ziua Internațională a Drepturilor Omului, vorbim și despre miturile care însoțesc aceste libertăți. Sunt convingeri eronate, larg răspândite, care pot duce la confuzii sau la acceptarea unor abuzuri.

Avocatul Rodica Crăciunescu explică de ce unele idei despre drepturile omului sunt, de fapt, mituri.

Da, au circulat și circulă mai multe mituri. Unul dintre ele este că drepturile acestea sunt date de guverne, ceea ce este total greșit. Ne naștem cu aceste drepturi. Fiecare individ, indiferent că se naște în America, în Australia, în Japonia sau în România, are exact aceleași drepturi. Diferența o face protecția lor. Dacă în unele state sunt protejate, în altele nu sunt protejate, dar ele sunt la fel pentru toată lumea.

Un alt mit care există este că ar fi același lucru cu drepturile cetățenești. Drepturile omului reprezintă toate drepturile pe care le are ființa umană. Drepturile cetățenești sunt ceva specific. Ele țin de natura de cetățean al unui stat și sunt câteva: dreptul de a alege, dreptul de a fi ales.

Un alt mit des întâlnit este legat de ideea că drepturile omului ar fi absolute și nu ar putea fi limitate niciodată. În realitate, lucrurile sunt mai nuanțate, explică avocatul.

Nu, nu sunt absolute. Ele pot suporta anumite limitări și ne aducem aminte foarte bine de situația pandemiei când a fost limitat dreptul de a ieși din casă. Ele pot fi limitate prin legi specifice, cu indicarea clară a motivului, a intervalului în care vor fi limitate, iar aceste limitări trebuie să fie proporționale cu interesul pe care îl apără.

Se mai spune și că drepturile omului ar fi principii apărute recent.

Se spune că drepturile omului sunt o invenție modernă. Nu, drepturile omului au existat întotdeauna și, dacă stau bine să mă gândesc, sub o formă sau alta le regăsim prin tot felul de documente foarte vechi. Primul document în care se face vorbire despre reglementări cu privire la drepturile omului este din 1760 e.n., în Codul lui Hammurabi. Avem exemple și în Biblie, și în Magna Charta Libertatum, care se consideră a fi și prima constituție engleză. Drepturile omului au fost reglementate definitiv prin Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată după al Doilea Război Mondial, în 1948. La aceea ne raportăm și noi atunci când formulăm dosare la CEDO.

Înțelegerea corectă a drepturilor omului începe cu demontarea acestor mituri. Pentru că doar știind ce sunt cu adevărat aceste libertăți fundamentale, le putem recunoaște și apăra.

Redactor: Andreea Dorobăț