Ziua Națională a României | Mărturii ale liceenilor tulceni despre România de azi și de mâine

Tineri dobrogeni pentru care România este ACASĂ.

Publicat de Adina Sîrbu, 1 decembrie 2025, 11:46 / actualizat: 2 decembrie 2025, 9:17

De Ziua Națională a României, am stat de vorbă cu câțiva liceeni din Tulcea și am descoperit cât de diferit poate arăta țara noastră atunci când o privești prin ochii lor.

Unii vorbesc despre meseriile la care aspiră și despre dorința de a construi ceva aici, acasă. Alții își regăsesc țara în literatură, în istorie sau în oamenii dragi lângă care au descoperit cine sunt. Sunt voci pentru care orașul natal și România sunt repere afective, locuri pe care vor să le ducă cu ei mai departe, nu să le lase în urmă. Mărturii sincere, despre cum arată țara noastră trăită la vârsta la care visurile și planurile de viitor încep să prindă contur.

Este țara mea natală și este mijlocul prin care eu pot să mă dezvolt ca persoană. Posibilitățile în România sunt foarte bune și pe diferite domenii. Iar eu aș dori, de asemenea, să mă dezvolt, dacă am posibilitatea, când voi fi adult și voi avea un loc de muncă stabil, în domeniul dorit de mine, în domeniul ingineriei auto. Cine știe, poate o nouă firmă românească, care să cucerească piața mondială, să facem un pas mare în domeniul acesta și să reprezint România prin job-ul meu ca loc unde avem oameni deștepți, copii deștepți, minti inteligente și posibilități de performanță.

Mie mi-este dragă România, deoarece este locul din care îmi trag rădăcinile, în care m-am născut, în care am trăit primele momente din viața mea, în care am crescut. M-am descoperit pe mine, iar totodată mi-am găsit vocația. Aici îi am pe toți cei pe care iubesc, alături de care mă bucur de toate tradițiile frumoase, specifice țării mele, iar astfel pot spune că pentru mine România nu este doar un loc de pe hartă, ci reprezintă o parte din identitatea mea, din cine sunt eu și cine voi fi.

Cel mai mult mă leagă de țara mea literatura și, în mod special, poezia. Iubesc poezia românească, iubesc felul în care se îmbină cuvintele, iubesc profunzimea ei. Îmi place foarte mult să citesc, îmi place să-l citesc pe Arghezi, să-l citesc pe Alecsandri, să aflu despre istoria și despre tradiția țării noastre. Când citesc despre Hora României, care se unește, mi se bucură inima în mine, pentru că simt că sunt parte din acea horă, chiar dacă sunt aici după mulți ani. Totuși simt că poezia românească și literatura românească încă mă leagă de acele locuri și acele evenimente.

Indiferent de toate locurile în care ne-am putea duce și indiferent de toate diferențele culturale de care am putea avea parte, România ne este rădăcina și ar trebui să ne mândrim că noi suntem români. 

Pe mine mă leagă în principal faptul că aici mi-am trăit toată viața, mai puțin câteva momente foarte scurte când am fost plecat, care au fost niște momente nu tocmai plăcute. Când eram mic, îmi plăcea să joc teatru la școală și jucam diferite personaje din istoria României, lucru care cumva s-a cimentat în modul în care privesc istoria României. O văd ca un loc central pentru întreaga lume, chiar dacă nu este așa. Tot așa îmi văd și locul de baștină – Tulcea -, e un loc de care sunt foarte atașat și în mine țin o dorință aprinsă de a face cumva locul ăsta mai bun și chiar sper ca viața să nu mă ducă prea departe de Tulcea și implicit de România.

Redactor: Andreea Dorobăț