25 noiembrie – Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor (ONU)
Publicat de Doina Sirbu, 25 noiembrie 2025, 08:58
Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor este marcată, în fiecare an, la 25 noiembrie. Această zi reprezintă și debutul campaniei UNiTE, o inițiativă de 16 zile de activism, cu tema ‘#NoExcuse for online abuse: UNiTE to End Digital Violence against All Women and Girls’, ce se încheie cu Ziua internațională a drepturilor omului (10 decembrie). Culoarea acestei campanii este portocaliul, o culoare optimistă, ce reprezintă un viitor fără violență împotriva femeilor și fetelor, potrivit www.unwomen.org.
Violența împotriva femeilor și fetelor afectează una din trei femei. Este o urgență globală în domeniul drepturilor omului care trebuie să înceteze. În contextul în care, în 2025, este marcată cea de-a 30-a aniversare a Declarației și Platformei de Acțiune de la Beijing – unul dintre cele mai progresiste acorduri internaționale privind drepturile femeilor de până acum – campania secretarului general al ONU, UNiTE 2025, se concentrează pe una dintre formele de abuz cu cea mai rapidă creștere: violența digitală împotriva femeilor și fetelor. Campania din acest an este, de asemenea, o reamintire a faptului că siguranța digitală este esențială pentru egalitatea de gen.
Violența împotriva femeilor pe platformele online este, astăzi, o amenințare serioasă și în rapidă creștere, care încearcă să reducă la tăcere vocile multor femei – în special ale celor cu o prezență publică și digitală puternică în domenii precum politica, activismul sau jurnalismul. Este o formă de violență în creștere din cauza reglementării tehnologice slabe, a lipsei de recunoaștere legală a acestui tip de agresiune în unele țări, a impunității platformelor digitale, a noilor forme de abuz în rapidă evoluție care utilizează inteligența artificială, a mișcărilor care se opun egalității de gen, a anonimatului autorilor și a sprijinului limitat pentru victimele digitale.
Campania UNiTE din 2025 își propune, pentru a pune capăt violenței digitale împotriva femeilor și fetelor, să mobilizeze toți membrii societății: guvernele trebuie să pună capăt violenței digitale prin legi care o penalizează; companiile de tehnologie trebuie să asigure siguranța platformelor și să elimine conținutul dăunător; donatorii trebuie să ofere finanțare, astfel încât organizațiile feministe să poată lucra pentru eradicarea acestei violențe; membrii comunităților trebuie să își unifice vocile pentru a ajuta supraviețuitorii.
Instrumentele digitale sunt din ce în ce mai des utilizate pentru a urmări, hărțui și abuza femeile și fetele. Acestea includ: abuzul bazat pe imagini/partajare fără consimțământ a imaginilor intime – adesea numită pornografie de răzbunare sau scurgeri de nuduri; cyberbullying, trolling și amenințări online; hărțuire online și hărțuire sexuală; deepfake-uri generate de inteligența artificială, cum ar fi imagini cu conținut sexual explicit, pornografie deepfake și imagini, videoclipuri sau fișiere audio manipulate digital; discurs de ură și dezinformare pe platformele de socializare; doxxing – publicarea de informații private pentru intimidare; urmărire online sau supraveghere/urmărire pentru a monitoriza activitățile cuiva; online grooming – utilizarea platformelor digitale pentru a construi încredere sau o relație cu cineva – adesea un minor – cu intenția de exploatare sexuală și trafic de persoane; catfishing și uzurpare de identitate; rețele misogine – de exemplu, manosphere, forumuri incel. Aceste acte nu se întâmplă doar online. Ele duc adesea la violență offline în viața reală (IRL), cum ar fi constrângerea, abuzul fizic și chiar feminicidul – uciderea femeilor și fetelor. Aceste abuzuri pot fi de lungă durată și pot afecta supraviețuitorii pe o perioadă prelungită de timp.
Violența digitală vizează femeile mai mult decât bărbații, din toate categoriile sociale, dar în special pe cele cu vizibilitate publică sau online – cum ar fi activistele, jurnalistele, femeile din politică, apărătoare ale drepturilor omului și femeile tinere. Impactul este și mai grav pentru femeile care se confruntă cu forme intersectate de discriminare, inclusiv rasa, dizabilitatea, identitatea de gen sau orientarea sexuală.
Un studiu UN Women arată că, cu ajutorul tehnologiei bazate pe inteligența artificială, aceste abuzuri iau amploare. Consecințele sunt grave și depășesc cu mult limitele ecranului, se arată pe www.unwomen.org. În Filipine, o analiză a arătat că 83% dintre supraviețuitori au suferit daune emoționale, 63% agresiuni sexuale și 45% vătămări fizice legate direct de abuzul online. În Pakistan, hărțuirea online a fost legată de feminicid, sinucidere, violență fizică, pierderea locului de muncă și reducerea la tăcere a femeilor și fetelor în spațiile online. În statele arabe, 60% dintre utilizatoarele de internet au raportat expunerea la violență online. În Africa, 46% dintre femeile parlamentare au declarat că au fost atacate online. În America Latină și Caraibe, 80% dintre femeile din viața publică au raportat că și-au restricționat activitățile online de teama abuzurilor. Modelul este clar: abuzul digital are consecințe în lumea reală. Este din ce în ce mai mult legat de extremismul violent, reduce la tăcere vocile femeilor în politică și mass-media și poate duce chiar la feminicid atunci când tehnologia devine o armă de urmărire sau coerciție.
Odată identificată hărțuirea online, există o serie de pași ce pot fi urmați imediat: blocare și raportare – acolo unde sunt disponibile, se pot utiliza instrumentele platformei pentru a întrerupe contactul și a depune o sesizare. Una dintre cele mai frecvente întrebări online este ‘cum să raportez hărțuirea pe Instagram’ – milioane de femei căutând răspunsuri; oprirea răspândirii – folosirea instrumentelor disponibile pentru a elimina imaginile și videoclipurile private partajate fără consimțământ, cum ar fi ‘Ștergeți’ și ‘Opriți abuzul de imagini fără consimțământ’; salvarea dovezilor – capturi de ecran, linkuri, marcaje temporale – păstrarea unei evidențe. Dacă persoana în cauză alege să raporteze, aceste informații sunt vitale; împărtășirea cu un prieten de încredere despre ceea ce se întâmplă, cu un membru al familiei sau o organizație de încredere; securizarea conturilor – activarea autentificării cu doi factori, revizuirea setărilor de confidențialitate, verificarea dispozitivele pentru spyware sau aplicații de urmărire; cererea de ajutor – multe țări au acum linii telefonice de asistență, ONG-uri sau unități de poliție instruite să răspundă la violența digitală, mai notează www.unwomen.org.
În 2024, ca rezultat al anilor de susținere a mișcărilor feministe și pentru drepturile digitale, s-au înregistrat progrese majore: Pactul Digital Global din 2024 a stabilit primele standarde la nivelul ONU pentru siguranța digitală și guvernanța inteligenței artificiale; în decembrie 2024, statele membre au adoptat Convenția ONU privind criminalitatea cibernetică – primul instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic, cu implicații pentru abordarea violenței digitale; Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție privind violența împotriva femeilor în mediile digitale în 2024, îndemnând statele să ia măsuri imediate și eficiente pentru a preveni și elimina violența digitală și pentru a consolida reglementarea și responsabilitatea platformelor; în 2024, Comisia de Statistică a ONU a solicitat dezvoltarea unor metode globale de măsurare a violenței bazate pe gen facilitate de tehnologie, lucrările fiind în curs de desfășurare; organismele regionale au acționat, de asemenea – de la Convenția Uniunii Africane privind încetarea violenței împotriva femeilor și fetelor până la Legea privind serviciile digitale a UE.
***
În 1979, Adunarea Generală a ONU a adoptat Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW), însă violența împotriva femeilor și fetelor rămâne o problemă omniprezentă la nivel mondial. În acest scop, la 20 decembrie 1993, Adunarea Generală a adoptat ‘Declarația privind Eliminarea Violenței Împotriva Femeilor’ (Rezoluția 48/104), care definește violența împotriva femeilor ca ‘orice act de violență bazată pe gen, care are ca rezultat sau este susceptibil să aibă ca rezultat vătămarea fizică, sexuală sau suferința psihologică asupra femeilor, inclusiv amenințările cu astfel de acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, indiferent dacă au loc în viața publică sau privată’. O nouă Rezoluție 52/86 intitulată ‘Măsuri de prevenire a criminalității și de justiție penală pentru eliminarea violenței împotriva femeilor’ a fost adoptată la 12 decembrie 1997, notează www.ohchr.org.
Un alt pas făcut în direcția corectă s-a concretizat sub forma inițiativei lansate în 2008, cunoscută sub numele de UNiTE, pentru a pune capăt violenței împotriva femeilor. Aceasta își propune să crească gradul de conștientizare a publicului cu privire la această problemă, precum și să sporească atât procesul de elaborare a politicilor, cât și resursele dedicate punerii capăt violenței împotriva femeilor și fetelor din întreaga lume, notează www.un.org.
La 7 februarie 2000, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția 54/134, prin care a stabilit data de 25 noiembrie drept Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor. Cu acest prilej, Organizația Națiunilor Unite a invitat guvernele, organizațiile internaționale și neguvernamentale să planifice activități menite să trezească conștiința publică în fața acestor probleme.
Activiștii pentru drepturile femeii au sărbătorit, începând din 1981, ziua de 25 noiembrie ca Zi împotriva violenței. Această dată comemorează asasinarea, în 1961, a celor trei surori Mirabal, activiste din Republica Dominicană. În cadrul celei de-a IV-a Conferințe Mondiale a Femeilor din 1995, ONU a recunoscut faptul că violența asupra femeilor este un obstacol pentru atingerea egalității, a dezvoltării și a păcii și aduce atingeri drepturilor omului și libertăților fundamentale, menționează http://insp.gov.ro/.
România a aderat la două instrumente juridice internaționale, respectiv Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (semnată la 4 septembrie 1980 și ratificată la 7 ianuarie 1982) și Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul, 2011; semnată de România în 2014 și ratificată în 2016), potrivit www.ohchr.org și www.coe.int.
Sursă: AGERPRES
