DIALOGURI LA ZI | Violența domestică, un coșmar trăit de prea multe femei, tema dezbaterii de azi

În exclusivitate, mesajul unei mame care a spus STOP abuzului și a avut puterea să ceară ajutor.

Publicat de Adina Sîrbu, 19 noiembrie 2025, 17:17 / actualizat: 19 noiembrie 2025, 18:27

Despre femeile care au trăit Iadul pe Pământ, prin bătăile și teroarea la care au fost supuse de soții lor, vorbim, astăzi, în emisiunea „Dialoguri la Zi”.

Sunt mame, printre noi, care plâng cu pruncii în brațe de teama soților-agresori, sunt femei lovite fără milă de cei care ar fi trebuit să le iubească și să le protejeze, sunt tinere agresate fizic și verbal, care își spun că mâine le va fi mai bine, dar care primesc o nouă palmă peste față și aceeași umilință de la călăii lor.

Dar sunt si mame care au spus stop abuzului și care au avut puterea să se trezească din acest coșmar, iar mesajul lor pentru alte femei abuzate este unul puternic. „Nu vă fie frică, cereți ajutor, se poate, veți reuși mai ales pentru copilașii voștri!”

Am ales această temă în contextul unor statistici cutremurătoare:

• Peste 40% dintre femeile din România au trecut prin experiența violenței fizice sau a amenințării cu violența fizică și/sau violența sexuală, de la vârsta de 15 ani, indiferent de agresor, peste media din Uniunea Europeană, de 30,7%.
• Ponderea femeilor din România victime ale violenței fizice sau amenințării cu violența fizică este de 28,2%, mai mult decât dublul mediei din Uniunea Europeană, de 13,5%.
• Mai mult de una din 10 femei din România (11,7%) a fost afectată de violența fizică, sexuală sau psihologică din partea partenerului în ultimele 12 luni (raport Salvati copiii, comunicat, 9 octombrie 2025).
• Iar în 2025, până acum, 51 de femei au fost ucise de soți sau foștii parteneri de viață.

La finalul lunii octombrie a fost depusă la Senat o inițiativă legislativă pentru combaterea femicidului, un pas major pentru protejarea victimelor violenței domestice. Proiectul prevede majorarea pedepselor pentru infracțiunile care preced un femicid, precum: violența domestică, lovirile, vătămările cauzatoare de moarte, hărțuirea, amenințarea și alte forme de abuz.

Violența domestică este specială prin însăși natura și fragilitatea victimelor ei.  De cele mai multe ori, victimele ajung să-și retragă plângerile prealabile, ceea ce înseamnă că agresorul scapă nepedepsit. Însă, tot prin această inițiativă legislativă, autoritățile vor putea interveni prompt și eficient.

Despre drama femeilor victime ale violenței domestice, despre teama mamelor care nu știu cui să ceară ajutorul când viața le este pusă în pericol au vorbit astăzi, în cadrul emisiunii „Dialoguri la zi”,  Liliana Moldoveanu și invitații săi – Marius Ghiță, adjunct al șefului Poliției Municipiului Constanța, și psihologul Coca Tincuța Dumitru, de la SCJU Constanța, cu expertiză în gestionarea acestor situații de viață.

Redăm mărturia și mesajul uneia dintre miile de femei din România maltratate de soții lor, o mamă care a avut puterea să se trezească din acest coșmar și să ceară ajutor.

Reporter: Aș dori să aflu povestea dumneavoastră, povestea dumneavoastră de viață, pe care, cu siguranță, și-ar dori să o afle și alte mămici care sunt puse în situații grele. Când au început problemele la dumneavoastră?

Problemele mele au început acum mulți ani. Copiii încă erau mici, certuri, bătăi, violență, la care asistau copilașii. Și, din cauza asta, am preferat să stau cât mai departe de certuri. Copiii să nu asiste, să se dezvolte armonios, să crească în liniște.

Reporter: Erau problemele legate de alcool?

Da, alcool și droguri.

Reporter: Erați pusă în situația în care vi se spunea de astăzi voi fi mai bun, după o ceartă, o bătaie?

Da, au fost momente când, după bătăi și alte, venea cerea scuze că nu se va mai repeta, nu va face, o să fie totul bine. A zis să încercăm de mai multe ori pentru copii să fim o familie. A trecut ceva timp, o zi, două. Se repeta același lucru.

Reporter: Bătaia era aproape în fiecare zi?

Aproape, nu chiar zilnică, dar de mai multe ori pe săptămână.

Reporter: V-ați dorit să plecați și nu ați avut unde?

Da, da. Am stat și în parc cu copiii. Numai să fiu departe, copiii să nu mai audă certuri. Apartamentul unde stăteam l-a scos la vânzare și noul proprietar, de pe o zi  pe alta, adică mi-a zis că a doua zi dimineață, la prima oră, să eliberez apartamentul. Și nu am avut timp unde să caut chirie sau un adăpost.

Reporter: Cât timp a trecut?

Trei ani și ceva…

Reporter: …De când viața dumneavoastră s-a schimbat complet?

Da.

Reporter: Și a copiilor?

Și a copiilor, da. Copiii i-am mutat aici și acum sunt liniștiți, fără certuri, fără reproșuri, fără bătăi, fără alte chestii care…

Reporter: Acea violență de multe ori nu era numai asupra dumneavoastră, era o violență verbală și asupra copiilor?

Da. La toate chestiile alea copiii au asistat.

Reporter: Ei ce vă spuneau, chiar dacă erau micuți? Ce vă spuneau, când vă vedeau neajutorată și lovită?

Vroiau să plece, vroiau să scape de tot ce li se întâmpla.

Reporter: Acum când îi vedeți fericiți și liniștiți, fericirea lor este și fericirea dumneavoastră?

Da!

Reporter: Ați început o viață nouă. O privesc pe fetița dumneavoastră fericită, cu ochișorii ei superbi, mi-ați spus că este și la dansuri.

E tot ce-mi doresc: copiii mei să fie fericiți, împliniți.

Reporter: Aș dori să le transmiteți un mesaj mamelor care sunt prinse în căsnicii nefericite, care sunt abuzate, care sunt lovite și cărora soții abuzatori le promit de fiecare dată că nu vor mai trece prin ce au trecut.

Să nu le fie teamă să facă pasul, să nu le fie teamă să ceară ajutor. Nu știu, sunt atâtea posibilități, deci fără teamă, fără teama de a fi judecați.

Reporter: Prima dată dumneavoastră v-ați temut să cereți ajutorul? Sau vă era rușine să cereți ajutorul? Poate și părinților, celor apropiați?

Da, da, mi-era teamă. Teama că poate ceream ajutorul și mă gândeam că până la urmă tot înapoi acasă voi ajunge și mi-era teamă de consecințe.

Reporter: Teama aceasta că nu vă veți descurca, că nu veți avea unde să mergeți cu copiii, că nu veți avea ce să le puneți pe masă și întotdeauna acceptați răul cel mai mic.

Da, da, din păcate.

Reporter: Dar uite că se poate.

Se poate, de asta am zis, să aibă curaj de a cere ajutor, pentru că se poate. În primul rând, pentru copilași.

(Pentru protejarea identității victimei, am ales varianta transcrierii interviului.)

Cum se raportează constănțenii la fenomenul violenței domestice aflăm din reportajul realizat de Adrian Băncilă.

Despre violența domestică din regiunea noastră între cifre și realitate: cum acționează și cu ce soluții vin  autoritățile statului, care sunt formele de violență domestică și ce poți faci din momentul în care realizezi că te afli într-o situației de abuz, cum putem ajunge la niște soluții reale și cum putem să le fim aproape victimelor pentru a ieși din situațiile dramatice în care au ajuns, ne spun invitații Lilianei Moldoveanu la dezbaterea de astăzi, emisiune pe care o puteți asculta aici.

Redactori: Liliana Moldoveanu, Silvia Pascale, Adrian Băncilă