130 de ani de la inaugurarea Podului Anghel Saligny de la Cernavodă
Expoziție foto-documentară dedicată celui mai important simbol al ingineriei româneşti din perioada de început a căilor ferate.
Publicat de Adina Sîrbu, 14 septembrie 2025, 11:38
Astăzi, 14 septembrie, se împlinesc 130 de ani de la inaugurarea oficială a Podului Carol I, prima legătură feroviară directă peste Dunăre, între Dobrogea şi Regatul României, la vremea respectivă fiind declarat cel mai lung pod din Europa deasupra unei ape curgătoare şi al treilea ca lungime din întreaga lume.
Inginerul Anghel Saligny a fost numit de Guvernul Regatului României, pe 18 noiembrie 1887 şeful proiectului pentru construirea căii ferate între localităţile Feteşti şi Cernavodă. Lucrările au început oficial în 9 octombrie 1890, atunci când piatra de temelie a fost pusă în prezenţa regelui Carol I. La construcţia podului Saligny au fost utilizate, în premieră mondială, grinzi cu console pentru suprastructura podului şi oţelul moale la tabliere. Cel mai important moment al zilei de inaugurare a fost testarea rezistenţei podului cu un convoi de 15 locomotive grele, inginerul Saligny îmbarcându-se împreună cu alţi muncitori într-o şalupă, pe care a ancorat-o chiar sub pod, prin gestul său garantând cu propria viaţă calitatea lucrărilor.
Construit între anii 1890 și 1895 pentru a asigura legătura feroviară între București și Constanța, primul pod peste Dunăre de pe teritoriul țării noastrea fost cea mai grandioasă operă de artă inginerească din Europa continentală, atât la vremea construirii sale, dar și mult timp după aceea.
Primul tronson al căii ferate spre litoralul Mării Negre a fost cel dintre Constanța și Cernavodă, realizat în 1860, înainte ca Dobrogea să fie cedată României. După războiul de independență și alipirea Dobrogei, în 1879 a început construcția tronsonului București–Ciulnița–Fetești. Legătura celor două tronsoane necesita realizarea unor poduri peste Dunăre și Brațul Borcea.
Chestiunea construirii podului de peste Dunăre s-a născut din art. 46 al Tratatului de la Berlin: „Linia despărțitore între Bulgaria și România să se facă de o comisiune europeană de delimitare, care va avea în vedere ca punctul de plecare pe Dunăre să fie ales astfel, ca acolo să se poată construi un pod“, se arată în cartea căpitanului M.D. Ionescu, „Dobrogia în pragul veacului al XX-lea“.
Din motive tehnice, economice şi strategice podul nu se putea construi cum cerea articolul 46 Congresului de la Berlin în zona Silistra, din cauza inundațiilor. În plus, „se propuse a se face o comunicație între un țărm și celălalt al Dunării, în prelungirea liniei Cernavodă – Constanța, pe care s-o unească cu cea de la Fetești – Bucuresci“ a mai notat M.D. Ionescu.
Suprastructura podului de peste Dunăre a fost proiectată inițial de Gustave Eiffel. Dar, pentru că nu au ajuns la un acord, Guvernul Român a întrerupt tratativele cu firmele de antrepriză ale lui Eiffel și a încredințat proiectarea și realizarea podurilor Direcției Generale a Căilor Ferate Române, sub conducerea ing. Anghel Saligny. Acesta era la vremea respectivă renumit constructor de poduri metalice, profesor la Catedra de Poduri a Școlii Naționale de Poduri și Șosele.
După cinci ani, pe 15/26 septembrie 1895, a fost inaugurat cel mai mare complex de poduri din Europa acelor vremuri și al treilea ca lungime din lume.
Costul total al a fost de 35 milioane de lei în aur, incluzând şi costul liniilor de cale ferată şi al stațiilor.
Podul Carol I a fost construit la 30 de metri deasupra Dunării, pentru a permite vaselor cu catarge înalte să treacă pe sub el. Are o deschidere centrală de 190 metri şi 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Podul peste braţul Borcea cuprinde 3 deschideri de câte 140 metri şi un viaduct cu 11 deschideri de 50 metri.
Cu rampele de acces, cei 4087,95 metri de poduri formau, la acea vreme, cel mai lung pod din România, al doilea ca lungime din Europa și al treilea din lume.
Inaugurarea s-a făcut în cadrul unor mari festivități la care a participat şi Majestatea Sa Regele Carol I. Un tren special cu oficialități a plecat din Gara de Nord din București la ora 09.05 și a sosit la Fetești la ora 12.30.
Familia regală a străbătut podul pe jos, până la ultimul picior de apă, iar Regele Carol I a bătut ultimul nit. Cortegiul a parcurs apoi, tot pe jos, restul podului până la malul drept al Dunării, unde a fost întâmpinat de cler, în frunte cu Mitropolitul. Au intrat în chioșcul ridicat la stânga ultimului picior al podului și au asistat la oficierea serviciului divin. Ministrul lucrărilor publice a dat citire documentului inaugurării, care a fost iscălit de membrii familiei regale prezenți la eveniment, de Mitropolit, de președintele Consiliului de Miniștri, de președinții Camerei și Senatului, directorul general al Căilor Ferate, de Anghel Saligny, directorul lucrărilor. După aceea, acest document a fost așezat de Rege în zidărie.
A urmat proba de rezistență: trenul de încercare format din 15 locomotive a trecut pe pod cu o viteza de 60 km/h, într-un zgomot infernal produs de fluierele locomotivelor, de sirenele vaselor de pe Dunăre şi de muzicile fanfarelor. După acest tren a trecut un al doilea, rezervat „oaspeților“, cu o viteză de 80 km/h. În tot acest timp, Anghel Saligny a stat sub pod pe o şalupă, alături de muncitorii cu care lucrase la realizarea măreţei opere.
Proiectul realizat de Anghel Saligny a adus două mari inovaţii în construcţia de poduri: sistemul nou de grinzi cu console pentru suprastructura podului şi folosirea oţelului moale ca material de construcţie pentru tabliere de poduri.
La inaugurare, în anul 1895, Podul de la Cernavodă era unul dintre principalele poduri metalice cu deschidere mare din lume.
Podul „Anghel Saligny“ a fost folosit timp de aproape un secol, până în 1987, când a fost scos din uz. În vecinătatea acestuia a fost construit un nou pod – feroviar și rutier, care, în acel an a fost dat în folosință.
A fost redeschis însă, provizoriu, în septembrie 2015, după ce a fost reabilitat, pentru a asigura traficul feroviar pe direcția Constanța – București și a se menține astfel operaționale două linii. Măsura a fost luată pentru a se putea interveni la podul mixt rutier și feroviar de peste Dunăre, pentru reparații.
La capătul podului dinspre Cernavodă, în memoria eroilor căzuți în Războiul de Independență, a fost ridicat un impresionant monument din bronz, reprezentând doi dorobanți.
Dorobanții și stemele au fost realizate de sculptorul francez Léon Pilet (1836-1916), o parte din contravaloarea lor fiind suportată de ambasada franceză de la București, ca un dar în cinstea regelui Carol I. Pilet a realizat mai întâi cinci modele diferite în miniatură, iar regele însuși a ales modelul care a fost realizat pentru pod. Statuile au fost turnate în trei bucăți la Lyon și mai apoi îmbinate la fața locului. Dorobanțul de pe partea nordică poartă semnătura autorului, alături de anul realizării (1895).
Podul Carol I cu statuile „Dorobanții” este înscris în lista monumentelor istorice rămâne cel mai important simbol al ingineriei româneşti din perioada de început, cu atât mai mult cu cât a funcționat fără întrerupere, timp de un secol.
Expoziția foto-documentară „Podul Cernavodă – 130 ani de la inaugurare”
Dedicată împlinirii a 130 de ani de la inaugurarea Podului Carol I sau Anghel Saligny, Sucursala Regională CF Constanța și Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța au organizat o expoziție foto-documentară, în Gara Constanța.
Expoziția aduce în prim-plan importanța acestui simbol național, care a contribuit în mod semnificativ la dezvoltarea infrastructurii și economiei țării și, practic, a legat Dobrogea de România, impunătoarea construcție devenind o operă de artă inginerească, o capodoperă a Dobrogei secolului al XIX-lea, înscrisă acum în lista monumentelor istorice.
Cele 15 panouri cu imagini de epocă, mărturii documentare și fotografii actuale ale monumentului, pot fi văzute, în Gara CFR Constanța, până pe 15 septembrie 2025. Ulterior, pentru ca expoziția să poată fi vizionată de un public cât mai larg, va fi itinerată la Gara CFR Cernavodă, sediul SRCF Constanța, dar și la sediul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța din strada Arhiepiscopiei nr. 7.
