135 de ani de la moartea pictorului olandez Vincent van Gogh
Pictorul post-impresionist neerlandez Vincent Willem van Gogh s-a născut la 30 martie 1853, în Zundert, Brabantul de Nord, Țările de Jos.

Publicat de Doina Sirbu, 29 iulie 2025, 09:41
Pictorul post-impresionist neerlandez Vincent Willem van Gogh, unul dintre cei mai cunoscuți pictori ai lumii, perceput de mulți ca artistul ‘nebun’ sau sufletul chinuit care și-a tăiat urechea, a avut o carieră artistică scurtă, dar ale cărui picturi au revoluționat practica și stilurile artistice. Intensitatea viziunii sale, particularul său simț al culorii și curajul extraordinar al tehnicii sale au creat capodopere care au exercitat o influență profundă asupra artei secolului al XX-lea, se arată pe site-ul https://www.vincentvangogh.org/.
Dintre picturile cunoscute, amintim: ‘Mâncătorii de cartofi’ (1885) ‘Floarea soarelui’ (1888), ”Casa galbenă’ (1888), ‘Noapte înstelată’ (1889), ‘Iriși’ (1889), ‘Autoportret cu urechea bandajată’ (1889), ‘Lucrători la reparatul străzii’ (1889), ‘Floare de migdal’ (1890), ‘Lan de grâu cu corbi’ (1890) etc.
S-a născut la 30 martie 1853, în Zundert, Brabantul de Nord, Țările de Jos. A urmat școala locală de cadre didactice și casa parohială pentru educație religioasă între 1861 și 1864. La vârsta de 12 ani a fost trimis la un mic internat particular din Zevenbergen, un oraș aflat la câteva mile de Zundert, iar la 13 ani la Institutul Tehnic din Tilburg. La mijlocul anului 1881, Vincent van Gogh a studiat pentru o scurtă perioadă cu Anton Mauve, un maestru al Școlii de artă de la Haga. În 1886, Vincent van Gogh a urmat cursuri de artă la Academia din Anvers.
Primele sale desene cu figuri umane înfățișează diverși țărani în ipostaze statice, unele în profil, în timp ce peisajele sale de primă clasă sunt în mare parte studii în perspectivă. Inspirându-se de la Millet, Rembrandt și Daumier, concentrarea artistului asupra figurii umane a fost esențială pentru această perioadă de început, conform https://www.vincentvangogh.org/.
În perioada de mijloc a creației sale (1884-1887) a pictat ‘Mâncătorii de cartofi’, o lucrare pe care mulți o consideră prima sa capodoperă. În această reprezentare a unei familii de fermieri așezați în jurul mesei lor umile, Vincent van Gogh invocă influența lui Rembrandt prin decorul umbros, care este totuși plin de personalitate și viață. O farfurie plină cu cartofi ilustrează bogăția simplă a celor care își câștigă existența din lucratul pământului.
După ce s-a mutat la Paris (1886-1888), la fratele său, Theo, cel care l-a susținut financiar și de care avea să fie cel mai apropiat, Vincent a studiat aici cu artistul Cormon și a intrat în contact cu Henri de Toulouse-Lautrec, John Russell și Emile Bernard.
În aceeași perioadă, Theo, comerciant de artă, l-a introdus pe fratele său Van Gogh în cercurile unor pictori impresioniști proeminenți precum Monet, Renoir și Manet, toți având influențe puternice asupra viitoarelor picturi ale artistului. Vincent s-a împrietenit cu artistul Paul Gauguin în aceeași perioadă, iar picturile lui Gauguin, în nuanțe strălucitoare, au exercitat, de asemenea, o influență asupra artei olandezului. Opera lui Van Gogh avea să devină și ea din ce în ce mai strălucitoare, la Paris, sub influența artei moderne. A folosit culori mai strălucitoare și și-a dezvoltat propriul stil de pictură, cu tușe scurte de pensulă.
În 1887, Vincent van Gogh a experimentat tehnica pointilistă, adoptată de Georges Seurat. Într-unul dintre numeroasele sale autoportrete, ‘Autoportret cu pălărie gri din fetru’, pictorul folosește puncte minuscule de culoare care reflectă lumina pentru a dezvălui un bărbat cu trăsături ascuțite, cu expresia obosită de lume a cuiva care a trecut prin mai multe greutăți decât putea suporta, mai scrie https://www.vincentvangogh.org/.
În anii săi târzii (1888-1890), o perioadă productivă din viața artistului, a realizat și o serie de portrete, inclusiv seria sa cu familia Roulin. Din această perioadă datează ‘Casa galbenă’ sau ‘Floarea soarelui’. Experții în artă apreciază în special aceste lucrări pentru extinderea inovatoare a spectrului de culori galbene. Alții apreciază picturile pentru amestecul lor unic de simplitate și detalii bogate în evocare.
Tot din această perioadă datează și tensiunile cu Paul Gaugain, cu care a locuit în Casa Galbenă în 1888. Din cauza problemelor psihice, se presupune că van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reușit să fugă, iar van Gogh și-a tăiat urechea. În anii 1889-1890, și-a petrecut un an în spitalul de boli mintale din Saint-Remy-de-Provence. În ciuda sănătății sale mintale instabile, a fost foarte productiv: a realizat aproximativ 150 de picturi pe an, inclusiv ‘Flori de migdal’, scrie https://www.vangoghmuseum.nl/.
Spre finalul vieții, prin distorsionarea formelor familiare, Vincent van Gogh își stabilise un stil postimpresionist propriu, informează site-ul https://www.vincentvangogh.org/.
Impresionismul (1860-1890) și neo-impresionismul (1886-1905), curente cu care Van Gogh este cel mai adesea asociat, sunt îndreptate împotriva academismului clasicist, punând accent pe lumină și pictatul ‘en plein air’. La impresioniști, lumina devine, astfel, obiectul esențial al interesului creatorilor, aceștia eliminând culorile întunecate și utilizând tonurile pure și amestecul lor, fragmentând tușa și renunțând la clarobscur și mai ales la contururile precise. Impresionismul a adus o explozie de culoare în pictura din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, contrastând cu paleta sobră a picturii academice. De asemenea, curentul pune accent pe instantaneitate, pe surprinderea unui moment trecător, a unei stări de spirit sau a unui peisaj în schimbare, mai scrie https://curatorial.ro/.
La rândul lor, post-impresioniștii, bazându-se pe concepții diferite, uneori divergente, au deschis calea către arta modernă. Trăsătura lor comună constă în faptul de a fi renunțat la imitarea naturii și de a fi creat opere cu existență de sine stătătoare.
Se crede că la 27 iulie 1890, Vincent van Gogh s-a împușcat în stomac și a murit în dimineața zilei de 29 iulie 1890, conform https://www.vincentvangogh.org/.
Șase dintre picturile lui Vincent au fost expuse la Bruxelles, la începutul anului 1890, la o expoziție de grup a asociației artiștilor belgieni ‘Les Vingt’ (‘Cei Douăzeci’), mai notează https://www.vangoghmuseum.nl/.
În 1973 avea să se deschidă Muzeul Van Gogh din Amsterdam.
Sursă: AGERPRES