AUDIO | Moștenirea istorică a Dobrogei, condamnată la uitare fără sprijin financiar

Cercetările arheologice din Dobrogea, între pasiune și lipsa fondurilor. Dorel Paraschiv, de la Muzeul de Istorie și Arheologie Tulcea.

Publicat de Adina Sîrbu, 20 martie 2025, 15:54

În Dobrogea, zidurile vechilor cetăți grecești, romane sau bizantine zac uitate sub pământ, în timp ce cercetătorii care ar putea să le aducă la lumină se zbat să facă rost de fonduri. 

Anual, Ministerul Culturii alocă între 700.000 și 1.000.000 de lei pentru arheologia sistematică din România, sumă din care sunt finanțate doar 30 de șantiere. Resurse insuficiente, spun arheologii, pentru cercetările de amploare pe care le impune un sit de mari dimensiuni. În lipsa banilor, descoperirile importante au ajuns să depindă de voluntari și parteneriate internaționale.

Așa au supraviețuit și șantierele de la Ibida și Orgame, pe care le coordonează, de peste un deceniu, Dorel Paraschiv, cercetător științific în cadrul Muzeului de Istorie și Arheologie Tulcea. Andreea Dorobăț a discutat cu el pe marginea acestui subiect.

Foto: Alecu Berbecu, Dinogeția

Cercetări pe termen lung cu resurse minime

L-am întâlnit într-un birou al Muzeului de Istorie și Arheologie Tulcea, printre teancuri de dosare, hărți și planșe tehnice, însă am înțeles rapid că Dorel Paraschiv este mai degrabă un om de teren. De peste un deceniu, conduce săpăturile arheologice de la cetatea romano-bizantină Ibida, de la Slava Rusă, precum și cele de la Orgame (Argamum), cetate aflată pe malul lacului Razim.

În prezent, arheologia sistematică suferă din cauza finanțării. Pe majoritatea șantierelor, noi lucrăm cu voluntari studenți. Multe facultăți de istorie nici nu îi obligă să facă practică arheologică, dar asigurându-le niște condiții decente, foarte mulți vin, pentru că aici se simt ca într-o tabără. Am achiziționat case prin localitățile unde avem șantiere și am realizat baze arheologice.

Istoria cercetărilor arheologice în Dobrogea

De la cercetătorul Dorel Paraschiv am aflat că Dobrogea are o lungă tradiție a cercetărilor arheologice. Primele descoperiri datează încă din perioada otomană, fiind urmate, după 1878, de primele cercetări sistematice derulate sub administrația românească. La sfârșitul secolului al XIX-lea, s-au efectuat săpături importante la Tropaeum Traiani de la Adamclisi, iar în 1914, Vasile Pârvan deschidea șantierul arheologic de la Histria. În perioada interbelică, au început cercetările la Argamum și au fost descoperite primele bazilici paleocreștine.

După 1945, regimul comunist a continuat investițiile în cercetare, de data aceasta puse în slujba propagandei de stat. De exemplu, în anii ’80, săpăturile de la Halmyris (Murighiol) au fost prezentate drept dovezi ale existenței unei cetăți „românești” de perioadă timpurie, în acord cu tezele protocroniste ale epocii.

Cercetările au fost, în mare parte, valorificate științific. Evident, cei mai mulți dintre specialiști nu au ținut cont de ceea ce propovăduia regimul. Dimpotrivă, aș putea spune că, după prăbușirea regimului comunist, a câștigat numeroși adepți această, știu eu, dacomanie sau dacopatie.

Foto: Alecu Berbecu, Enisala

După 1989, finanțări reduse și arheologie de avarie

Cercetările sistematice au continuat după căderea regimului comunist, însă, cu  tot mai puțini bani din partea statului român.

După Revoluție a fost o perioadă mai tristă. Bine, și datorită situației economice generale, dar cercetările au continuat în majoritatea siturilor, dacă vorbim de cele romane, pentru că aici cercetările durează decenii sau chiar secole, avem fortificații pe mai multe niveluri de evoluție, pe hectare întregi sau chiar zeci de hectare. Însă finanțarea a fost din ce în ce mai redusă.

Lipsa resurselor a dus la prioritizarea cercetărilor preventive – cele impuse de dezvoltările imobiliare sau lucrările publice, finanțate de investitori privați sau de autoritățile locale. În prezent, majoritatea activităților arheologice din Dobrogea sunt de acest tip.

Beneficiem de cercetare pe fondurile celor interesați să investească. De la autorități locale, în cazul unor asfaltări, lucrări de aducțiune de apă potabilă sau de canalizare, construirea diverselor edificii publice. De altfel, cred că, în fiecare din ultimii ani, am avut peste 200 de contracte de cercetare arheologică preventivă. Și construirea unei locuințe, dacă este într-o zonă de interes arheologic, trebuie realizată după descărcarea de sarcina istorică a zonei respective.

Turismul cultural: un potențial economic insuficient valorificat

Cu toate acestea, siturile arheologice din Dobrogea au un potențial turistic imens. La Jurilovca, de exemplu, dezvoltarea turismului cultural în jurul cetății Argamum a atras un număr tot mai mare de vizitatori. La fel și Enisala, o cetate medievală de lângă Sarichioi, unde ajung an de an zeci de mii de turiști din toate colțurile țării.

Dacă un turist vine la o cetate, vine și la zonele din jur,  adică ajută și comunitatea locală, și la punctele gastronomice… Cum s-a dezvoltat în ultimii ani zona Jurilovca, și Portița, și localitatea în sine. Cred că sunt acum peste 100 de pensiuni. Dacă, acum 30 de ani, trecea o familie la o săptămână pe la cetatea Argamum, acum, câteodată, sunt 30-40 de mașini în același timp.

Chiar și așa, punerea în valoare a acestor locuri rămâne fragmentară, iar lipsa unui plan coerent de intervenție a dus, în unele cazuri, la restaurări discutabile, cum este cazul cetății Capidava.

Foto: Alecu Berbecu, Troesmis

Când pasiunea nu mai e de ajuns

Dobrogea l-a ținut aici pe Dorel Paraschiv, așa cum ține captive, sub pământ, încă multe povești nespuse care își așteaptă rândul pentru a fi scoase la lumină. Pentru că arheologia nu este doar despre ruine și artefacte, ci și despre oameni care aleg, cu încăpățânare, să creadă în ceea ce fac, în ciuda tuturor dificultăților.

Aici nu pot veni decât oameni pasionați. Am venit de la Iași și ajungând pe șantierele din Dobrogea, am început cu Histria. Am zis că vin și eu câteva zile, că îmi făcusem practica propriu-zisă, și am rămas o lună și jumătate. Asta prin anul doi de facultate, după care, am venit în fiecare an și m-am hotărât să mă stabilesc aici. Și cei mai mulți dintre colegii mei sunt veniți din alte zone.

Însă pasiunea singură nu este de ajuns. Fără investiții pe termen lung și fără un angajament ferm din partea decidenților, cetățile dobrogene riscă să rămână îngropate în uitare, departe de privirile celor care ar putea să le studieze și să le pună în valoare.

Pierdem din toate punctele de vedere, cred că, în primul rând, cel al educației pentru generațiile următoare, a conchis arheologul Dorel Paraschiv.

Redactor: Andreea Dorobăț, sursă foto: Alecu Berbecu