AUDIO | De Ziua Educației, mesajul unui dascăl constănțean: “Ținem în mână sufletele copiilor și semănăm în ei virtuți ce vor înflori frumos dacă vor fi udate la timp și responsabil”

Publicat de Doina Sirbu, 5 octombrie 2024, 09:59 / actualizat: 7 octombrie 2024, 7:37

Educatoarea Dorina Dumitru de la Grădinița cu program prelungit, numărul 42 din Constanța, născută la Canlia, comuna Ostrov, a vorbit în cadrul unui interviu pentru Radio Constanța despre misiunea sa de dascăl. Au trecut 40 de ani de când este în slujba învățământului, iar acum, în prag de pensionare, ne spune ce înseamnă să fii înconjurat de copii,  să pui în inima lor cele mai frumoase emoții și virtuți și să simți fericire absolută atunci când înțelegi că ești omul potrivit la locul potrivit.

“Mi-am dorit să fiu învățătoare de când mă știu! Povestea aceea cu știuleții de porumb din spatele casei, cu codițe împletite este și povestea mea. Mă jucam de-a învățătoarea chiar și în gând! Am simțit că s-a născut în mine această vocație!” ne-a mărturisit Dorina Dumitru într-un interviu realizat de Silvia Pascale.

Dorina Dumitru este de părere că profesorii trebuie să-i pregătească pe copii pentru A Fi, căci lumea îi va pregăti pentru A Avea. Tuturor celor ce serbează astăzi Ziua educației, Dorina Dumitru le-a pregătit un mesaj emoționant:

Acum, când mai e puțin și clopoțelul va suna pentru a mă anunța că voi intra în ,,vacanța mare”, mă gândesc că, dincolo de definiție, a educa înseamnă, a vorbi pe limba copilului, înseamnă să te apleci la nivelul lui, să-l prinzi de mânuță, să-l privești în ochi și să-i transmiți cu blândețe și fermitate mesajul. Cu siguranță va ajunge la mintea și sufletul său. Am auzit de multe ori copii spunând: ,,Nu-mi place matematica, istoria sau poate geografia, dar învăț de dragul profesorului”. Ce-a făcut acel profesor să câștige ,,dragul” elevului său? I-a educat emoțiile. A educa înseamnă să-l faci pe copil să te admire, să vină cu drag la grădiniță chiar și atunci când îl scoți din confort și-l desprinzi din brațele calde ale mamei. Ieri, o fetița care a lipsit o săptămână, mi-a sărit în brațe, la prânz, când am venit la grădiniță și mi-a spus: ,,Doamna, mie mi-a fost dor de tine!” Inima mea s-a topit și-apoi s-a făcut mare, mare și  a cuprins cu o îmbrățișare nu doar trupul mic al lui Ingrid, fetița care și-a mărturisit sentimentele, ci pe toți cei prezenți. Despre emoție este vorba în educație și în special, în educația preșcolară și a micii școlarități. Ținem în mână sufletele lor, ne jucăm cu emoțiile, semănăm în ei virtuți ce vor înflori frumos dacă vor fi udate la timp și responsabil. Formăm deprinderi și comportamente, le dăm aripi și-i învățăm să zboare. Dirijăm răspunsurile lor, astfel încât să-i facem mândri de ceea ce au răspuns, să câștige încredere în ei. Dacă la întrebarea ,,Ce culoare are mărul?”, răspunsul este; ,,Mărul este albastru”, tu spune-i,,Da, corect, mărul poate fi albastru dacă îl colorăm cu albastru, în  natură el este roșu, verde sau galben. Permite-i copilului să se exprime și nu-l compara, nu-l ierarhiza, dar dirijează-l către adevăr și stimulează-I competitivitatea fără ca el să simtă acest lucru. Acesta este frumosul profesiei de dascăl. Provocările zilnice. De aceea simt că nu am dezlegat tainele acestei profesii. Fiecare zi este o nouă provocare. Este o misiune grea, dar este frumos dacă o faci cu mintea și cu sufletul! … și dacă ar fi s-o iau de la capăt aș repeta, aș repeta pentru că mai am multe de descoperit, aș repeta pentru că ce altceva aș putea alege!? Am fost, sunt încă, puțin din fiecare profesie. Sunt regizor, atunci când îmi proiectez activitățile, sunt actor, atunci când desfășor activitățile, sunt constructor, bucătar, grădinar sau om de știință, atunci când ne jucăm la Centrele de interes, sunt asistentă, atunci când îl doare ceva, sunt ,, mami”, atunci când îi este dor de o îmbrățișare. Ce-aș mai putea să îmi doresc?  Știți cât de ușor sunt de modelat la vârsta aceasta? Sunt ca un lut moale pe care îl vezi cum prinde formă în mâna ta!  Am picurat în fiecare câte un strop din varianta mea cea mai bună, cea prelucrată, pentru care am muncit minut cu minut și da, îi urmăresc și regăsesc, mă regăsesc în ei. În munca cu copilul mic trebuie să-ți joci bine rolul, să fii natural, să-l faci să creadă în tine și să spună: ,,, așa a spus doamna”! Sunt bucuroasă când primesc feedback-ul părinților. Chiar și atunci când merg acasă și spun  ,,azi am ajutat-o pe doamna, că nu mai știa ce zi este, sau a încurcat poveștile”, mă bucur, da…, pentru că eu mi -am jucat bine rolul de actor, iar lui i-am sădit încredere, încrederea că este bun, este cel mai bun, că răspunsul lui a scos-o pe doamna din încurcătură. Cât despre amintirile cele mai dragi din activitatea mea….Acum încă nu am deschis cutiuța cu amintiri, sau poate că nu e o cutiuță, ci o valiză, sau poate chiar mai mult….știu și eu câte amintiri am adunat în patruzeci de ani!  Astăzi, mă bucur de prezent, de fiecare privire a lor, de fiecare zâmbet, de fiecare îmbrățișare, de fiecare ,,te iubesc, doamna” și chiar de fiecare lacrimă sau năzdrăvănie. Mă bucur de fiecare răspuns și de fiecare întrebare și le înmagazinez pe toate în memorie, pentru a avea ce face atunci când va veni, pentru mine, ,,vacanța mare”. Aș vorbi, cu mine, o viață despre dăscălime și învățăcei, despre iubire, despre pasiune, despre copilărie și suflete de copii, a transmis educatoarea Dorina Dumitru, un dascăl cu vocație.

Redactor: Silvia Pascale / Editor online: Daniel Țăndăreanu / Foto: Dorina Dumitru, arhivă personală