Vernisajul expoziției CONFESIUNI va avea loc la Muzeul de Artă Constanţa

„Expoziția CONFESIUNI (desen, cologravură, grafică digitală), vernisată la Muzeul de Artă Constanța în data de 16 mai 2024, marchează retragerea artistei Loretta Lörincz Băluță din activitatea didactică desfășurată de-a lungul a 42 de ani. A predat din 1982, când, proaspăt absolventă a Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj–Napoca, secţia Grafică, a primit repartiție guvernamentală la un liceu din Mangalia. Apoi, din 1990, timp de 34 de ani, a fost profesor titular la Colegiul Național de Arte „Regina Maria” din Constanţa. Totodată, expoziția încununează cariera sa artistică de până acum, căpătând parțial dimensiunea unei retrospective, căci activitatea de grafician va continua într-o nouă etapă de viață și creație. Instalată în cele patru săli de la parterul Muzeului de Artă Constanța, expoziția propune vizitatorilor un „parcurs inițiatic” în intimitatea operei artistei. Fiecare sală prezintă câte un ciclu, dar lucrările nu sunt grupate cronologic, ci pe criteriul tehnicii de lucru, iar temele circulă cu fluiditate de la o sală la alta, își răspund în oglindă, asigurând unitatea ansamblului. Sala 1 este dedicată lucrărilor de cologravură, tehnică pe care artista a deprins-o de la profesorul său din facultate, cunoscutul grafician clujean László Feszt. Cologravura împrumută principiile clasice de multiplicare ale gravurii în metal (tiparul adânc), dar placa de metal este înlocuită cu una de carton, pe care se lipesc materiale cu diverse texturi, care la imprimare creează efecte de colaj. Ținând cont de rezistența scăzută la presiune a cartonului (negativului), prin comparație cu metalul, numărul de printuri pe care îl permite o astfel de tehnică este mult mai mic. Plaja tematică a cologravurilor Lorettei Băluță Lörincz este vastă. Lucrări ca Zbor, Forme ale libertății de gândire, Mesaj astral, Sub semnul verii sunt compoziții dinamice, în care formele fundamentale (pătrat, cerc, triunghi) și culorile vii (adesea contrastul de complementare orange-albastru) amintesc de abstracționismul lui Kandinsky și de teoriile sale exprimate în scrieri ca Spritualul în artă (1911) și Punct. linie. suprafață (1926). Unele lucrări sunt inspirate de Castelul Reginei Maria de la Balcic: Peisaj, Castelul reginei, Grădina în oglindă, Misterele Balcicului, dar și de universul marin: Comoara din adâncuri, După pescuit, Marină, Reflux, Saltul delfinului. Tema iubirii este reflectată în lucrările Suflete pereche și Din prea multă dragoste, cu motivul simbolic Yin-Yang al filozofiei chineze și cu cel al inimii stilizate, în conexiune cu cele inspirate de cărțile de joc, care formează un cuplu: Dama de inimă roșie și Valetul. Alte surse sunt poezia și grafica japoneze: seria În spirit de haiku și Maternitate. Acestora li se alătură două lucrări în care transpar umorul fin și spiritul ludic: Concurs de melci și Stație de cămile, cu reluarea în friză a elementului zoomorf. Deși grafica este prin excelență un domeniu al albului și negrului, Loretta Lörincz Băluță s-a simțit mereu atrasă și de culoare. Uneori simte nevoia să se exprime și prin pictură, iar cologravurile sale sunt colorate. Într-un text confesional, publicat în revista Ex Ponto (nr. 2, aprilie-iunie 2016), artista declara: „în lucrările de cologravură, unde am căutat spiritul formelor simple, am căutat (…) să intru în acord cu formele şi prin culoare. Să realizez un dialog între forme şi culori, bazându-mă pe simbolistica lor.” Așa se explică trecerea de la rafinate formule monocrome (brun, sepia) la accente tonice de culoare (roșu, orange, albastru, verde). Sala 2 prezintă un ciclu de printuri digitale pe pânză, artista fiind pasionată deopotrivă de tehnicile tradiționale și de cele contemporane, precum grafica pe computer, în dorința de a crea o punte între ele. S-a inițiat singură în programe de editare a imaginii, intervenind asupra versiunilor electronice ale propriilor cologravuri, atât la nivel formal (prin adăugare de noi elemente geometrice sau grafii libere de tip arabesc), cât și cromatic (prin intensificarea sau diminuarea contrastului, luminozității sau saturației culorii, uneori cu străluciri de neon sau efecte psihedelice), într-un joc de suprapuneri și transparențe, care modifică radical compozițiile inițiale, dând naștere unora noi. Sala 3 reunește o serie de negative ale unor cologravuri din prima sală (cu care fac pandant), ca opere de artă în sine, cu propriile texturi și materialități, și un ciclu de colaje cu fragmente de cologravuri pe suport de plexiglas alb, semitransparent, dând senzația că elementele figurate se desprind din peretele sălii de expoziție sau sunt desenate direct pe acesta. Sala 4 cuprinde un ciclu de 13 desene de mari dimensiuni (100×70 cm), executate în tehnică mixtă (creion, tuș, acrilic) pe hârtie. Sunt lucrări recente, care dau măsura stăpânirii desenului la nivel de virtuozitate. În trama compozițională, bazată pe trasee curbe și diagonale care conferă dinamism, cu multiple centre de interes, se întrepătrund fragmente de arhitectură urbană (clădiri de office-uri), elemente zoomorfe (o lume populată de elefanți, tauri, o leoaică, un măgar, păsări, pești, melci, albine) și, mai rar, antropomorfe, toate părând surprinse în spații distopice, post-apocaliptice, marcate de deformări perspectivale și anamorfoze. Motivul recurent al elefantului simbolizează natura virgină, încă nealterată de civilizația umană. Este un simbol al forței, al puterii, dar și al vulnerabilității, căci, vânat de om pentru fildeș, elefantul a devenit o specie pe cale de dispariție. Compoziția Ochiul din spatele meu, cu un titlu sugestiv, preluat dintr-un vers al poemului Semn 7 de Nichita Stănescu, este, la rândul său, un elogiu adus ochiului ca organ al privirii și instrument prin excelență al artiștilor vizuali, dar și ochiului atoatevăzător al Divinității. Extrem de coerentă conceptual, tehnic și tematic, expoziția CONFESIUNI a artistei Loretta Lörincz Băluță se oferă privitorilor cu genuinitate, ca o carte deschisă, invitându-i să exploreze sensurile imaginii și să le filtreze prin propriile gânduri și trăiri”, spune criticul de artă, Eduard Andrei.