148 de ani de la nașterea sculptorului Constantin Brâncuși, cel care a făcut piatra să cânte pentru omenire

Publicat de Adina Sîrbu, 19 februarie 2024, 08:15

Se împlinesc, astăzi, 148 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, părintele sculpturii moderne, geniul despre care s-a spus mereu că a exprimat viziunea țăranului român asupra lumii înconjurătoare, reușind să îmbine, într-un mod unic, simplitatea acesteia cu rafinamentul avangardei pariziene.

În amintirea celui care a transformat sculptura într-o rugăciune a sufletului, a vorbit dobrogeanul Alexandru Paraschiv, sculptorul care modelează lutul de la malul Dunării și care s-a născut, poate deloc întâmplător, în anul morții lui Brâncuși.

Alexandru Paraschiv:

Pentru mine a fost artistul nostru cel mai original, ambasadorul nostru cultural, care a putut să respire aerul altei zone ale lumii și care a creat, în același timp, așa cum a simțit încă de la început. Nu a fost pradă modelor și a altor influențe din afară, pentru că materia era viață și materia îl ajuta să progreseze. Sunt, din întâmplare zic eu, nu mă laud acum, născut chiar în ziua morții lui. Fără să îmi dau seama până acum un an de zile, poate că astrele au organizat și pentru mine o șansă de a simți lucrurile în același fel. Sper să înnobilez bucata de materie.

După 25 de ani trăiți în Franța, premiat cu Palm D`Art la Festivalul de Artă Contemporană, dar și la Concursul de Sculptură din Japonia, sculptorul dobrogean Alexandru Paraschiv a ales simplitatea și s-a întors acasă, lângă podgoriile din Ostrov, scăldate de apele Dunării, unde și-a găsit adevărata inspirație. De la Constantin Brâncuși ne mărturisește că a învățat ce înseamnă respectul pentru materia primă necesară sculpturii, respectul pentru tradiție, dar și pentru valori morale.

Oricine ajunge la Târgu Jiu poate admira o parte din moștenirea lui Brâncuși. Adina Drițoiu, de la Centrul Cultural Constantin Brâncuși, vorbește despre Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”, alcătuit din Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului, inagurat la 27 octombrie 1938.

Adina Drițoiu:

Coloana fără sfârșit a fost de fapt Coloana Recunoștinței fără sfârșit sau Coloana Infinită. Poarta Sărutului era portalul din piatră, iar Masa, un act de triumf. Pentru că, dacă îl interpretăm în cheia drumului eroului, atunci el pleacă de la Masa în jurul căreia stă împreună cu întreaga familie, parcurge Aleea Scaunelor, pe care, de o parte și de alta, se află câte 15 scaune cu față pătrată. Este drumul lui de jertfă. Trece prin Poartă, care este de fapt poarta de trecere de la lumea de aici la lumea de dincolo, intră în Infinit, sufletul lui urcă pe acea Coloană ca pe o scară.

Constantin Brâncuși spunea:

Eu am vrut să înalț totul dincolo de pământ. Eu am făcut piatra să cânte pentru omenire. Sculpturile mele sunt chiar și pentru cei orbi. Ceea ce vă dăruiesc eu este bucurie curată!

„Spre imensitatea văzduhului” – aceasta este Pasărea mea. Copil fiind, am visat totdeauna că aş fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri. De 45 de ani port nostalgia visului acestuia şi continuu să creez Păsări măiestre. Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea în sine, spiritul ei: zborul, elanul… Nu cred că voi putea izbuti vreodată… Dumnezeirea este pre­tutindeni; şi când uiţi cu desăvârşire de tine însuţi, şi când te simţi umil, şi când te dăruieşti sau iubesti!

***

Născut în satul Hobiţa, la 19 februarie 1876, Constantin Brâncuşi a urmat Școala de Arte și Meserii de la Craiova. În 1897, a călătorit la Viena, unde a lucrat în secţia de finisare artistică a unei fabrici de mobilă. În 1904, a plecat pe jos spre Paris, cu popasuri la Budapesta şi Viena, iar în anul următor, 1905, s-a înscris la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din capitala Franţei, lucrând în atelierul de sculptură al lui lui Antonin Mercié. După un an, a expus la Salonul de toamnă trei lucrări: „Copilul“, „Orgoliul“, „Portretul lui M.G. Lupaşcu“.

În 1907, a petrecut o scurtă vreme în atelierul lui Auguste Rodin. Părăseşte atelierul acestuia după doar trei luni, convins că „la umbra marilor copaci nu creşte nimic“. La trei ani după sosirea la Paris a sculptat „Rugăciunea“. În 1908, Brâncuşi a realizat „Sărutul“, prima sa operă majoră, precum şi „Cuminţenia pământului“.

În perioada care a urmat a lucrat mult, expunând la Salonul Oficial din Paris şi la Expoziţia „Tinerimii Artistice“ din Bucureşti. Lucrările sale au fost prezentate apoi în numeroase expoziţii din întreaga lume: Amsterdam, Boston, Chicago, Haga, Londra, New York, Paris etc.

În lucrările realizate în primele decenii ale secolului XX, se constată o esenţializare a formelor şi o concentrare maximă a expresiei:„Începutul lumii“, „Prometeu“, „Domnişoara Pogany“, „Pasărea în spaţiu“, „Măiastra“, „Pasărea măiastră“, „Începutul lumii“, „Cocoşul“ etc.

În 1918, a realizat, în lemn de stejar, prima versiune a „Coloanei fără sfârşit“, definitivată şi inaugurată mai târziu, împreună cu celelalte elemente ale Ansamblului Monumental „Calea Eroilor“, la Târgu Jiu. Creat între anii 1937 şi 1938, în aer liber, faimosul ansamblu sculptural brâncuşian a fost ridicat în memoria eroilor căzuţi în Primul Război Mondial.

De la acestea şi până la atingerea „esenţei zborului“ din seria „Măiestrelor“ în bronz şi marmură, creaţia sa întruchipează o adevărată viziune despre lume, rămânând în plastica mondială „modelul necontestat al secolului ce se încheie, ca şi a celui ce urmează“, potrivit volumului „Membrii Academiei Române/1866-2003“.

Considerat părintele sculpturii moderne, Constantin Brâncuşi a murit la 16 martie 1957, la vârsta de 81 de ani, fiind înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris, departe de frumusețea țării sale natale, pe care nu a uitat-o niciodată.

Redactor: Silvia Pascale/ Redactor online: Adina Sîrbu/ Foto: Centrul Cultural Județean „Teodor T. Burada” Constanța