Cum a fost văzută Revoluţia din ’89 prin ochii copiilor de atunci

Publicat de Doina Sirbu, 18 decembrie 2023, 13:16

Luna decembrie ne trimite ușor cu gândul la anii copilăriei, la cadourile de sub brad, la colindele pe care le cântam la geamurile celor dragi, dar ne amintește și de  Revoluția din 1989, așa cum a trăit-o fiecare. Cu teamă sau cu speranță într-o Românie liberă și puternică! Am stat de vorbă cu mai mulți dobrogeni care au vrut să ne împărtășească ce a reprezentat pentru ei acest Kilometru ZERO al Democrației, Revoluția din 89, care a dus la sfârșitul regimului comunist din România.

Prin ochii fiecărui român, Revoluția s-a văzut diferit, dar pentru fiecare în parte a reprezentat acea scânteie care a aprins focul schimbării, al speranței, al încrederii că va fi mai bine. Silvia este o tânără din Constanța, căreia Revoluția din 89 i-a adus multe emoții.

“În 1989 aveam 11 ani și îmi aduc aminte că în timpul Revoluției a fost o perioadă destul de ciudată, părinții mei fiind cadre militare. De fapt, tata cadru militar, mama salariat civil în armată și tata era blocat în garnizoană și pe vremea aceea nu aveai posibilitatea să iei contact cu el prea des. Și am stat cu emoții pentru că nu știam ce se întâmplă și cum este el. În ceea ce privește cum am ajuns acum, nu pot să spun nici că e mai bine, nici că-i mai rău, pentru că am avut doar o bucată de copilărie atunci”, ne-a mărturisit Silvia.

Şi Bogdan din localitatea Lazu era doar un copil la Revoluția din decembrie 89. Consideră că România de astăzi nu este România la care spera în decembrie 1989.

“Am 42 de ani și sunt din Constanța. În perioada Revoluției, tatăl meu a fost în prima linie, fiind în cadrul armatei. România astăzi, arată dezamăgitor pentru cei care atunci erau niște copii. Noi, adulți fiind în ziua de azi, ne simțim neputincioși în a schimba ceva din acest sistem”, spune Bogdan.

Sorin, un brașovean pentru care Dobrogea este a doua casă, ne spune că pentru el, Revoluția din 89 i-a garantat libertatea de expresie și accesul la un trai fără rație.

“Aveam 10 ani când se întâmpla Revoluția și-mi amintesc de parcă ar fi fost ieri. Nu ne-am baricadat în casă. Eu am ieșit afară cu un alt prieten de-al meu și începuseră să circule mașini de armată. Pentru noi era fascinant. Treceau mașinile și soldații ne arătau semnul victoriei, la fel și noi către ei. Dar cel mai fascinant pentru noi, copii fiind, a fost când am văzut un elicopter deasupra Tâmpei, care lăsa, nu știu cum ce să zic, lăsa, erau pentru noi ca niște mingi de foc. Așa păreau, dar nu știu să spun exact ce erau. Fascinante erau toate zvonurile care apăreau că s-ar fi otrăvit apa, să nu mai bem apă sau că undeva, mai jos cu câteva blocuri de noi, a fost prinsă o bătrână care avea vreo două sacoșe cu sticle pline de gloanțe, de cartușe. Vecinii făceau cu schimbul paznici la scară, ca nu cumva să intre, mă rog, teroriști, cum se spuneau atunci. Dacă era mai bine înainte sau nu, bineînțeles că nu era. Pentru noi, ca și copii, nu se simțea nicio diferență că nu aveam noi preocupările zilei de mâine. Dar pentru părinți bineînțeles că nu era mai bine. Cum putea să fie mai bine când erai constrâns din toate punctele de vedere și primeai totul cu rația?”, ne-a spus Sorin.

Redactor: Silvia Pascale / Foto: wikipedia.org