Povestea unicului costum tradițional armenesc, expus la Muzeul de Artă Populară din Constanța, o moștenire de suflet pentru dobrogeni

Publicat de Doina Sirbu, 8 august 2023, 06:56

Costum tradițional armenesc

Deși face parte din colecția Muzeului de Artă Populară Constanța din 2018, puțini știu povestea unicului costum tradițional armenesc pe care îl deține această instituție de cultură. Până la sfârșitul lunii august îl putem admira în cadrul expoziției “Dobrogea Multietnică”. Aflăm din interviul următor ce vechime are, cine l-a purtat cândva și cine l-a donat muzeului constănțean, ca moștenire pentru următoarele generații.

Teatrologul Anaid Tavitian, fostul secretar literar al Teatrului de Stat Constanța, una dintre cele mai importante personalități din viața culturală a orașului de la malul mării, este cea care a donat costumul tradițional armenesc, în 2018, Muzeului de Artă Populară Constanța. Povestea acestei valoroase piese vestimentare, o rochie de secol XIX este impresionantă. În fața unei cești din care am gustat o savuroasă cafea armenească, domnișoara Anaid Tavitian mi-a spus istoricul rochiei armenești, o piesă prețioasă pe care a primit-o de la mama sa și pe care ne-a lăsat-o nouă, constănțenilor, moștenire, la Muzeul de Artă Populară Constanța.

Teatrologul Anaid Tavitian

Redactor: Domnișoară Anaid Tavitian, este o mare bucurie să mă aflu alături de dumneavoastră, să depănăm câteva amintiri și să vorbim despre un obiect foarte drag sufletului dumneavoastră! Este vorba despre un costum cu o poveste incredibilă pe care dumneavoastră ni l-ați făcut cadou nouă, tuturor constănțenilor.

Este un dar de suflet, o zestre de suflet a familiei mamei mele. Bunicul, bunica, străbunica, fratele bunicii și cei patru copii au venit la Constanța în anul 1921. Au adus cu ei acest costum ce va fi purtat de mai multe generații de fete din familia mamei mele. El a călătorit cu vaporul de la Constantinopol până la Constanța, apoi bunica l-a dăruit surorii mamei mele, Enova, care, înainte de cel de-al II-lea Război Mondial, s-a căsătorit și a plecat în Argentina și a locuit la Buenos Aires. L-a dăruit mai departe mamei mele pentru că era cea mai mică soră și pentru că avea o fată și așa a ajuns acest costum la mine. L-am păstrat ani de zile cu foarte mare grijă și cu foarte mare drag și la un moment dat, purtând o discuție cu distinsa directoare, fostă directoare a Muzeului de Artă Populară, doamna Maria Magiru, mi-a spus -comunitatea noastră nu este reprezentată în muzeu și atunci am hotărât să donez acest costum Muzeului de Artă Populară din Constanța.

Teatrologul Anaid Tavitian şi Silvia Pascale

Redactor: Și eu am văzut acest costum. Este expus în această perioadă la Muzeul de Artă Populară din Constanța, în cadrul unei expoziții care se numește “Dobrogea Multietnică”. Este delicat, este suav, oferă un sentiment de bucurie, de liniște și de seninătate. Dumneavoastră l-ați purtat vreodată?

arhivă personală Anaid Tavitian

Eu nu, nu l-am purtat, nu l-am purtat niciodată! Mama l-a păstrat cu foarte multă grijă. Materialul are peste 100 de ani și mi-a fost teamă să nu-i stric frumusețea, eleganța și îl priveam ca și cum mi-aș fi privit mama, mătușa. Îmi aduceam aminte de momentele frumoase legate de familia noastră și de lucruri pe care mi le povestiseră legat de acest costum. Rochia a fost lucrată într-un atelier urban din Kayseri. În vremea latinității, a Imperiului Roman, această zonă geografică purta denumirea de Cezareea Capadociei. Deci, într-un asemenea atelier a fost confecționat la sfârșit de secol XIX și au fost folosite materiale prețioase –  mătase și brodat cu fir metalic auriu. M-am gândit, după ce am vizitat expoziția de la Muzeul de Artă Populară, mai zilele trecute, că fiecare consum expus, realizat cu măiestrie, exprimă, de fapt, năzuința spre frumos a fiecărei dintre etnii, dar și armonia dintre aceste comunități care sunt legate prin fire trainice de iubirea pentru pentru Dobrogea.

Redactor: Admirând costumul armenesc primit de la mătușa dumneavoastră, le vedeați și pe mătușa și pe mama îmbrăcate așa! Era ca o icoană! Cu toate acestea, dintr-o maximă generozitate, ați vrut ca această piesă tradițională să fie donată muzeului, ca de ea să ne bucurăm și noi! Ce le transmiteți constănțenilor care, poate, în lada de zestre au astfel de piese valoroase? Am înțeles de la muzeografii Muzeului de Artă Populară că nici comunitatea evreiască nu este reprezentată cu niciun obiect.

Îi sfătuiesc să doneze muzeului obiecte, pentru că ele vor fi păstrate cu foarte mare grijă și vor fi, dacă vreți, ca un semn de nemurire, pentru că ele vor rămâne acolo, vor fi păstrate cu grijă și vor îmbogăți, de fapt, sufletul celor doritori și iubitori de frumos și de cunoaștere. Primul lucru pe care l-am învățat de la bunica mea și de la mama mea a fost acela că trebuie să fiu un om foarte atent cu cei din jurul meu și să-i respect pe fiecare, indiferent de vârstă, indiferent de statut social. Să respect pe cei cu care mă întâlnesc, să fiu generoasă, dar în același timp să nu aștept niciodată răsplată pentru gesturile pe care le fac, că ajut pe cineva material sau cu o vorbă bună, să nu aștept o răsplată, pentru că bunica mea spunea că Dumnezeu este cel care care vede și te ocrotește și îți răsplătește faptele bune. Mai îmi spunea bunica că niciodată să nu judec pe nimeni pentru că nu sunt divinitate și nu am putere să judec. Îmi spunea că trebuie să fiu întotdeauna o gazdă foarte bună și să primesc pe toți care vin, chiar și neanunțați, cu zâmbetul pe față și în momentul în care pleacă de la mine, să-i poftesc să mai vină și altădată, pentru că e foarte important să ai oameni în jurul tău, să nu fii niciodată singur. Îmi spunea că nu există oameni singuri, atâta timp cât ai prieteni, cât știi să fii generos, cum spuneam, cu un sfat sau o vorbă bună.

Costum tradițional armenesc

Eu invit constănțenii, dar și pe cei care ne vizitează orașul, să viziteze în primul rând, Muzeul de Artă Populară din Constanța, pentru că adăpostește un veritabil tezaur de spiritualitate dobrogeană și românească.

Interviu realizat de Silvia Pascale / Editor online: Doina Sîrbu / Foto: Silvia Pascale, Cerasela Dobrinescu, arhivă personală Anaid Tavitian