INTERVIU | Zeno Daniel Șuștac: ”Alandalia” este o răzvrătire-manifest, prin care am înțeles să iau atitudine – cu umor, zâmbete și speranță – împotriva unui sistem educațional strâmb

Publicat de Adina Sîrbu, 29 iunie 2023, 08:05

Pentru neobositul băiat de unsprezece ani, presiunea era un lucru obișnuit. O resimțea zi de zi la școală. (…) Acesta era rolul principal al școlii. Cu cât rezistai unei presiuni mai mari, cu atât erai mai apreciat în Alandalia. „Teme în exces, cât mai mult și cât mai des” și „Memorez, deci exist” erau principiile de bază ale școlii alandala. Ce nu apărea în programă nu exista.  (…) Atrăsese până si părintii de partea sa: după presiunea de la școală, urma perpeleala de acasă. Temele pentru acasă aveai impresia că sunt pentru generația viitoare, nu pentru ziua următoare, într-atât erau de multe. Iar în Alandalia mult însemna, automat, și bine. Totul e cu susu-n jos, dar poate că tocmai acesta este farmecul.

În vremuri tulburi pentru învățământul din România, din care nu au lipsit greva profesorilor și emoțiile elevilor ajunși la un pas de a nu putea susține examenele naționale, astăzi, Zeno Daniel Șuștac își lansează miniromanul „Alandalia”, o răzvrătire-manifest împotriva unui sistem educațional strâmb, așa cum l-a numit autorul. Într-un dialog cu Silvia Pascale, avocatul timișorean Zeno Daniel Șuștac ne vorbește despre această inedită carte și sursele sale de inspirație.

Îmi doream foarte mult să aflu povestea din spatele acestei cărți și să vă întreb care a fost ideea care v-a aprins dorința de a scrie această carte?

Zeno Daniel Șuștac:

Eu sunt fondatorul unui grup de discuții despre educație, un grup de discuții al părinților intitulat Părinții elevilor din România. Ne apropiem încet-încet de 20.000 de membri și acest demers de fondare și de coordonare a grupului respectiv l-am lansat în urmă cu 3 ani. În această perioadă, am fost pus în fața unor situații inedite, să spunem, care au legătură cu educația, a unor situații care înfățișează de departe un sistem educațional cu foarte multe carențe, cu foarte multe minusuri, cu foarte multe lucruri de îmbunătățit. Și, pornind de aici, am zis să pun pe hârtie o carte manifest pentru un sistem mai bun de educație, dar nu orice carte manifest, ci o carte cu triplă adresabilitate: pentru elevi, pentru profesori și pentru părinți. Fiecare dintre aceste categorii se poate regăsi în romanul Alandalia, dintr-o anumită postură sau perspectivă.

Care sunt principalele anomalii ale sistemului educațional românesc pe care dumneavoastră le-ați identificat și le-ați transpus într-o manieră metaforică în această carte numită deloc întâmplător Alandalia?

Zeno Daniel Șuștac:

Ale sistemului românesc și ale sistemelor universale, pentru că nu este singura sursă de inspirație sistemul românesc de învățământ. Este o ficțiune. Sigur că are și anumite elemente de realism pur, uneori chiar autohton, dar fiind o satiră educațională, fiind un roman satiric la urma urmei, insistă foarte mult pe parodiere, caricaturizare, exagerare a anumitor situații și totul pe fondul unei fascinante povești a personajului principal, Logoree Trăncănescu și a temerarilor săi companioni și aghiotanți. Practic, vorbim despre o luptă pe care cei descriși înainte o duc cu un sistem educațional nepotrivit. Mulți profesori vor cunoaște porțiuni de Alandalia în activitatea lor profesională. Tărâmul Alandaliei este unul preponderent distopic. Cuprinde, așa cum vă spuneam, și elemente de realism educational, sistem în care, din nefericire, împărătește Educația Pedeapsa. Cartea este un manifest împotriva Școlii Tortură, este o pledoarie pentru școala cu zâmbetul pe buze. Este, hai să spunem, tot un manifest împotriva experimentelor educaționale neinspirate, chiar neghioabe, pe care le-am avut, din nefericire, în ultimii ani. Dar setea de cunoaștere și dragostea de carte înving mereu orice obstacol, inclusiv în cartea noastră. Mereu există un viitor mai bun pentru educație.

Când vom putea găsi această carte în librării?  Când ne vom putea bucura de ea?

Zeno Daniel Șuștac:

Cartea urmează a fi lansată pe data de 29 iunie. Deja, după știința mea, se află în mai multe librării virtuale. Mesajul cărții este de a îndrăzni mai mult, este de a privi mai sus și de a continua să visezi. Pledează pentru deschiderea minților, parodiază mijloacele educaționale nepotrivite, sancționează cu mult haz ignoranța și superficialitatea de orice tip.  Subliniază ideea că lipsa educației ne arată mereu o lume distorsionată. Cartea prezintă o înfruntare continuă între două stiluri educaționale, unul apreciativ și reconfortant, susținut de Educrates, echilibratul și înțeleptul pedagog din trecut, și alt stil, absurd, pedepsitor și aspru, susținut de întorsodascălul experimental din prezent. Am un băiețel care acum este în clasa a V-a, tocmai ce a dat admitere și a intrat la o clasă de engleză intensiv la un colegiu din Timișoara, și cu siguranță el a fost și este primul meu critic. Cu el am testat tot ce am pus pe hârtie. El a fost și este cel mai bun consultant al meu și, de foarte multe ori, am avut privilegiul de a înfățișa lumea educațională și lumea în general privită prin ochii unui copil de 11 ani. Și lumea arată mult mai bine, este mult mai multă speranță, este mult mai multă bucurie și mult mai multă încredere în tot, în profesori, în părinți, în ziua de mâine!

Profesorul de istorie Marcel Bartic a scris despre ”Alandalia”și autorul său:  ”Alandalia” este o poză perfectă a învățământului românesc. Scrisă cu nerv, intuiție și luciditate. Exact cum mi-as fi dorit eu să o scriu. Mai bine că a făcut-o domnul Șuștac. A reușit să surprindă cu mai multă claritate toate obsesiile, fricile și miturile pe care este construită școala românească. Felicitări,  domnule Șuștac!

Interviu realizat de Silvia Pascale/ Editor online: Adina Sîrbu/ Foto: afiș lansare, capturi ilustrații din roman (Libris.ro)