A câştigat numeroase premii la festivaluri şi olimpiade şcolare. Interviu cu Inya Cutova, o pianistă de 14 ani, elevă la Colegiul Național de Arte „Regina Maria” din Constanța

Publicat de Doina Sirbu, 13 iunie 2023, 15:23

Premii în festivaluri, olimpiade școlare cu punctaj maxim, un concert cu Orchestra Simfonică din Pitești sub bagheta dirijorului Tiberiu Oprea, sunt doar câteva din realizările recente ale elevei Inya Cutova, de 14 ani, născută în Sibiu, aflată acum la Colegiul Național de Arte „Regina Maria” Constanța pentru studiul pianului.

A trecut cu brio și de primul ei  recital cu publicul din Constanța, cu partituri care îi depășesc cu mult nivelul „standard” al vârstei ei. Le-a ales împreună cu profesorii care o îndrumă, o ghidează și cărora le este recunoscătoare pentru evoluție: în cadrul Colegiului, profesorul Ioan Caruțiu și de la Universitatea de Muzică din București, prof.univ.dr.Toma Popovici.

Urmează să participe în Germania, la un curs de măiestrie pianistică, admisă fiind la același nivel cu studenții de la Muzică.

Rep.: În preajma ta, Inya Cutova, s-a cântat muzică dintotdeauna? Din copilărie ai fost înconjurată de muzică?

Niciun părinte, niciun bunic, niciodată nu a avut de-a face deloc cu muzica clasică. Tatăl meu, când a fost tânăr, a fost hipiot, mergea cu chitara prin toată țara, cânta. A învățat singur chitara. N-a luat în viața lui nicio lecție. Cânta la chitară și la voce. Eu sunt fascinată de fiecare dată când îmi povestește. Când am fost mică, el s-a gândit că vrea să mă facă și pe mine chitaristă, să cânt cu vocea. Am început de la 4 ani şi jumătate cu chitara. M-a învățat și până pe la vreo 5 ani şi jumătate, m-a învățat tot ce știa și nu mai avea ce să mă învețe. Și atunci mi-a cumpărat prima dată o pianină digitală și a zis să încercăm cu pianul, dar nimeni nu s-ar fi așteptat ca acest drum în viață să-l iau cu atâta seriozitate și să ajung deja la o vârstă, atât de fragedă, totuși, la un nivel atât de mare și sus.

Rep.: Atunci îmi explic de ce am găsit pe internet o înregistrare a ta la chitară cu o piesă rock.

Mi-a creat prima dată un canal de YouTube, tatăl meu, când eram foarte mică și-a postat mai multe înregistrări cu mine cântând la chitară și la voce. Pot spune că erau folk așa, în câteva cânta chiar și el cu vocea și eu cu vocea și la chitară. Dar după aceea am decis să păstrăm canalul. De atunci mai postez numai înregistrări cu mine cântând la pian.

Rep.: Ce înseamnă studiul pentru tine? Există zile când nu studiezi din varii motive? Ai nevoie de o anumită stare ca să intri într-o partitură? Cum se întâmplă totul?

Acest succes, să-i spunem, nu poate veni decât cu foarte multe ore de muncă și de studiu. De când sunt mică, de la 5 ani și 6 luni, cred, că atunci am început pianul, am fost ghidată spre a avea o mentalitate corespunzătoare, având în vedere tot timpul că dacă vreau să ajung la un anumit nivel sus, nu pot să-mi iau prea multe zile libere. Sau de când sunt mică eu nu mergeam să mă văd cu prietenii sau pentru mine, la început, a fost un pic greu de acceptat. Asta m-a adus în acest punct. Câteodată mai am timp să mă văd și cu prietenii mei, numai că niciodată nu există să am o zi liberă, să nu studiez deloc. În timpul școlii, studiez vreo 3 ore, 3 ore şi jumătate, deoarece termin de obicei pe la ora 18:00, fac naveta, ajung la 19.00 și studiez cam până la 22.30. Aș studia și mai mult, dar nu am timp. În zilele fără școală, în weekend, de exemplu, studiez vreo 6 ore şi jumătate, 7 ore. Depinde și dacă am un eveniment important care vine și atunci studiez și mai mult, dacă este nevoie.

Rep.: Ce muzică asculți? Ce preferințe ai?

În primul rând, bineînțeles, îmi place cel mai mult să ascult muzică clasică. Pot să zic că ascult și niște trupe, să zic din anii 80 sau 70, tot folk, folk-rock, numai că nu foarte des. Câteodată mă apucă și pe mine nostalgia să mai ascult muzica din zilele noastre. Cu toată părerea de rău nu mă atrage deloc. Mi se pare că este numai o industrie, nu are niciun feeling, nicio atmosferă. Nu e deloc pe gustul meu.

Rep.: Cum te vezi în viitor, cum ți-ai dori să evoluezi?

Eu mă văd și visez să ajung să cânt concerte pentru pian şi orchestră cu cele mai mari filarmonici din lume. Asta îmi doresc cel mai mult să ajung și să merg în numeroase țări sau în turnee. Este foarte important întotdeauna să existe un echilibru și este foarte important să când și muzică de cameră. Deci cu siguranță voi cânta și din aceasta, numai că după părerea mea nimic nu se compară să fii în acel colectiv minunat, împreună. Parcă toţi suntem un suflet cu orchestra, deși numai o dată am cântat. A fost minunat. Bineînțeles, îmi doresc și să am recitaluri solo multe, doar pian.

Rep.: Ce alte hobby-uri ai?

Îmi place să citesc foarte mult. Momentan citesc “Idiotul” de Dostoievski. Îmi place mult să compun.  Am nevoie, prin regulamentul școlii, să am și un instrument secundar. Și eu mi-am ales flautul pentru că mi se pare foarte frumos și deși nu studiez atâta de mult, m-am deprins destul de repede. Îmi place și să când cu vocea. Îmi place mult să joc șah, să mă uit la filme, filme de artă. Regizorii mei preferați sunt Ingmar Bergman și Tarkovski. Îmi place să stau și cu familia și cu prietenii. Îmi place și să desenez și să pictez mult. Mă inspiră sau să scriu povestiri mici, atmosferice, să spunem, sau să scriu în jurnalul meu.

Interviu realizat de Liliana Moldoveanu/Editor online: Doina Sîrbu/Foto: arhivă personală