INTERVIU: Dascălii constănțeni greviști își doresc încetarea cât mai grabnică a protestelor și reîntoarcerea la catedră, dar nu înainte ca Executivul să găsească soluții pentru doleanțele lor
Publicat de Adina Sîrbu, 30 mai 2023, 13:31
Cadrele didactice din Constanța, aflate în grevă, vor ca protestele să se termine și să revină la catedră. Însă, vor și ca reprezentanții Guvernului să găsească soluții pentru revendicările lor. Profesorul Mirela Bașchir, dascăl la o clasă pregătitoare de la Școala Gimnazială nr. 39 ”Nicolae Tonitza” din Constanța, este în învățământul românesc de 15 ani și încă mai speră în normalitate, după cum i-a mărturisit Silviei Pascale:
Profesorul constănțean Mirela Bașchir de la Școala Gimnazială nr 39 Nicolae Tonitza a ales să fie dascăl din pasiune. Nu e profesie care să-i placă mai mult decât aceasta de a sta în fața copiilor și de a le împărtăși cunoștințele necesare pentru viață. Astăzi i-am citit dezamăgirea în ochi pentru că trăiește o situație cu care nu ar fi vrut să se confrunte niciodată: greva generală și toate implicațiile sale
Mirela Bașchir: Sunt de 15 ani în învățământul românesc. Cu ce gânduri am pornit? Am la bază liceul padagogic și l-am făcut din dragoste pentru doamna mea învățătoare, care mi-a fost un model în viață și mi-am dorit să ajung asemenea dumneaei, pentru că îmi plac copiii, pentru că îmi doresc să îmi pun amprenta într-un mod cât mai frumos și mai sănătos asupra educației lor. Sper să reușesc și de acum încolo! Nu este o situație confortabilă, cea în care mă aflu și ne aflăm mulți dintre noi. Ne dorim să revenim cât mai repede la catedră!
Nu doar mărirea salariilor este ceea ce își doresc profesorii din România, spune dascălul Mirela Bașchir. Ce vă nemulțumește pe dumneavoastră și ce vă determină să nu puteți să vă îndepliniți misiunea de dascăl așa cum ați visat la început?
Mirela Bașchir: Nemulțumirile sunt multe, se vehiculează în media doar problema salariilor cadrelor didactice și a personalului nedidactic și auxiliar. Este adevărat, cea mai mare problemă o reprezintă salarizarea, dar nu este doar atât. Dincolo de salarizare, este vorba de dotările din școală, instrumentele care ne lipsesc pentru a ne desfășura activitatea didactică. Pentru că statul român, clasa politică, de ani de zile – deci aceasta este o situație care nu a apărut peste noapte – de ani de zile, educația este lăsată pe ultimul loc. Niciodată nu sunt fonduri suficiente pentru a ne asigura baza materială, condiții mai bune pentru elevii noștri. Suntem de multe ori puși în situația de a veni cu bani de acasă pentru a cumpăra diverse materiale necesare sau să apelăm la ajutorul părinților, ceea ce nu este firesc. Nu avem laboratoare, nu avem săli de sport. Nu mai spun că există în mediul rural școli care și în momentul de față nu au o toaletă civilizată. Să știți că și eu am doi copii și, dincolo de vocație, până la urmă, trebuie să ne permitem să ducem un stil de viață cel puțin decent. Nu le-aș recomanda, atâta vreme cât lucrurile rămân neschimbate, propriilor mei copii să aleagă învățământul ca și meserie pe viitor, pentru că nu te poți descurca efectiv!
Profesorul Mirela Bașchir de la Școala nr. 39 ”Nicolae Tonitza” din Constanța speră, alături de ceilalți dascăli care protestează în aceste zile, ca învățământul românesc să nu mai fie tratat ca o Cenușăreasă, ci cu respectul cuvenit.
Interviu și foto: Silvia Pascale/ Redactor online: Adina Sîrbu
